Uncategorized

Cancerul de piele

American Society of Plastic Surgeons (ASPS) face cunoscută importanța implicării unui chirurg plastician în planul de tratament al cancerului de piele. Statisticile actuale arată că în 2017 au existat aproape 4 milioane de proceduri chirurgicale de îndepărtare a tumorilor maligne ale pielii.

Diagnosticul de cancer al pielii este greu de acceptat ca orice alt diagnostic al acestei boli. Chirurgia plastică este specialitatea chirurgicală care este acreditată să îndepărteze formațiuni tumorale tegumentare de pe toată suprafața corporală (din creștetul capului și până la vârful degetelor de la picioare).

Toate operațiile au ca rezultat o cicatrice însă chirurgul plastician se va strădui să obțină un rezultat cât mai bun din punct de vedere estetic respectiv să mențină buna funcționalitate a zonei respective.

Cel mai frecvent factor determinant al cancerului de piele este expunerea excesivă la radiațiile UV (expunere la soare sau la aparatele de bronzare tip “solar”).

Intervenția chirurgicală de excizie pentru melanomului malign este componenta principală a tratamentului, dar asocierea imunoterapiei a dus la creșterea eficienței terapeutice.  Deși planul terapeutic variază în funcție de tipul de cancer de piele și de stadiul acestuia, operația rămâne elementul crucial.

Chirurgul plastician prin operația de îndepărtare a tumorii cutanate anulează îngrijorările pacientului legate de sănătatea sa pe termen lung, dar în aceeași măsură ia în considerare aspectul estetic și pe cel funcțional de după intervenția chirurgicală, putând astfel să conducă tratamentul în mod complex pentru a obține rezultate foarte bune din toate punctele de vedere.

Hipnoza-terapie minte-corp- la copii și adolescenți

Terapiile minte-corp reprezintă o grup de proceduri ce includ hipnoză, meditație, imagerie ghidată, biofeedback, terapie prin muzică, terapie prin artă, rugăciunea, yoga, t’ai chi, terapie cognitiv comportamentală. Acestea sunt centrate pe echilibrarea sistemului nervos autonom (prin activarea sistemului parasimpatic pentru a reduce răspunsul psihogic al sistemului simpatic la stres) și a axei hipotalamo-hipofizo-adrenergice. Cercetările științifice susțin că există o comunicare minte-corp bidirecțională prin intermediul căilor neuro-endocrine, neuro-chimice, imunologice și energetice.

Hipnoza clinică la copii și adolescenți se aplică de peste 30 de ani, deși datele atestă folosirea de mai bine de 200 de ani (din secolul al 18 – lea), acestea fiind foarte bine detaliate în cartea “Hipnoza și Hipnoterapia la Copii” de Kohen și Olness.
În Statele Unite ale Americii există instituții care organizează programe de pregătire a specialiștilor pediatri, cum ar fi Institutul Național de Hipnoză Pediatrică (National Pediatric Hypnosis Training Institute – 2010) și Societatea pentru Dezvoltarea și Pregătirea Pediatrilor (Society for Developmental and Behavioral Pediatrics – 1987). Germania este gazda celui mare congres din lume de hipnoza pediatrică ce se ține periodic din 1990, la care sunt prezenți mii de participanți din întreaga lume. Medicii pediatrii ar trebui să înțeleagă că hipnoterapia la copii reprezintă o modalitate terapeutică clar stabilită și bine fundamentată.
Hipnoza clinică practicată de personal medical calificat este un tratament adjuvant pentru probleme de sănătate diagnosticate.
Bazele de date actuale pledează pentru siguranța și eficiența acestei abordări terapeutice pentru o gamă largă de afecțiuni pediatrice.
Aplicarea practică a acestei terapii îmbracă mai multe forme în funcție de tipul acut sau cronic al afecțiunii, de preferințele pacientului și ale familiei, respectiv in funcție de perioadele de dezvoltare ale copilului și adolescentului.
Această terapie îl poate învăța pe copil cum să ajungă să dețină controlul asupra unei varietăți largi de probleme cum ar fi:
– dureri de cap cronice
– durere abdominală recurentă fără substrat medical
– anxietate
– depresie
– suferință, mâhnire, supărare, durere emoțională
– fobii, frici
– furie
– factori familiali stresanți
– tulburări de somn
– enurezis
– obiceiuri nesănătoase (rosul unghiilor)
– abuzul de substanțe interzise
– Boală Crohn, colon iritabil asociate cu durere abdominală

Copii și adolescenții au abilități hipnotice înnăscute, ei intră în starea hipnotică mai repede și mai ușor decât adulții și au receptivitate mare la sugestiile terapeutice. Hipnoza reprezintă o stare naturală în care atenția selectiv se concentrează pe o idee sau imagine cu scopul de a îmbunătății sănătatea fizică și mentală.

Acest comentariu întărește faptul că avem resurse înnăscute nelimitate și pe care trebuie să le accesăm – “things happen in hypnosis because you want them to happen, not because I want them to happen.”

Bibliografie

Kohen, D.P.; Olness, K.N. Hypnosis and Hypnotherapy with Children, 4th ed.; Routledge Publications: New York, NY, USA, 2011.

McClafferty H, Sibinga E, Bailey M, Culbert T, Weydert J, Brown M.Mind-Body Therapies in Children and Youth.SECTION ON INTEGRATIVE MEDICINE.Pediatrics. 2016 Sep;138(3).

Robert A. Pendergrast Jr. Incorporating Hypnosis into Pediatric Clinical Encounters. Children 2017, 4(3), 18

Sawni A1, Breuner CC2. Clinical Hypnosis, an Effective Mind-Body Modality for Adolescents with Behavioral and Physical Complaints. Children (Basel). 2017 Mar 24;4(4).

Operația estetică – o decizie serioasă

Intervenția chirurgicală reprezintă o alegere ce trebuie luată foarte în serios. Înainte de operație trebuie să fii foarte bine documentat despre toate aspectele ce au legătură cu acest moment. Indiferent că optezi pentru o procedură chirurgicală sau pentru un tratament minim invaziv este esențial să ai o privire de ansamblu și o înțelegere clară vizavi de ce urmează să faci. Aceste lucruri te vor ajuta să înlături îngrijorările legate de tratament, să reduci riscurile posibile asociate și să atingi rezultatele dorite.
Primul și cel mai important lucru când te-ai decis să faci o intervenție chirurgicală îl reprezintă alegerea medicului.
Atât operațiile cât și procedurile non-invazive trebuie practicate de un medic acreditat și antrenat.
Alegerea trebuie făcută atât pe criterii profesionale dar și pe relația medic – pacient deoarece trebuie să te simți confortabil în prezența medicului, respectiv să existe o comunicare bună bidirecțională.
Un chirurg bun încurajează pacientul în timpul consultației să adreseze întrebări astfel încât pacientul să învețe cât mai multe lucruri posibile despre operația ce urmează. Este de preferat ca pacientul să se informeze cât poate de bine și apoi să își alcătuiască o listă cu întrebări legate de îngrijirile postoperatorii, complicații și precauții.
Este o ideea bună ca medicul să îi arate pacientului fotografii cu alți pacienți care au făcut același tip de operație pentru a putea exemplifica detaliile necesare.
Planificarea operației în detaliu și înțelegerea tuturor aspectelor legate de acest moment conduc către obținerea unor rezultate bune.

Dr.Raluca Maria Moraru

Fumatul și pielea ta

Pielea ta este afectată sever de fumat, fiind primul semn și cel mai vizibil al agresiunii pe care acest obicei nociv ți-o produce. Efectul asupra pielii aș spune că este minim în comparație cu bolile coronariene (de inimă), bronșita cronică și cancerul de plămâni, limbă, cavitate bucală etc., boli (ce pot conduce la deces) care apar ca o consecință a fumatului ( Just-Sarobé M).
Studiile ștințifice vorbesc de o serie de mecanisme implicate în afectarea pielii de către fumat.
Această dependență produce scăderea fluxului sangvin la nivelul capilarelor (a microcirculației) și spasmul arteriolelor determinând o deteriorare a țesutului conjuctiv ce contribuie la menținerea sănătoasă a pielii. De asemenea se afirmă că fumatul are un efect direct negativ asupra fibroblastelor (celule ale țesutului conjuctiv responsabile cu producerea de colagen și elastină) (Partsch B, 1994).
Fumatul este fototoxic. Această adicție este mult mai nocivă în asociere cu expunerea la razele ultraviolete (UV), adică pielea unui mare fumător este mai susceptibilă la efectul nociv al soarelui în comparație cu cea a unui nefumător (Langton AK, 2010). Tabagismul determină un deficit de vitamina C, vitamină ce deține un rol cheie în producția de colagen ( acesta este prezent în structura pielii). De asemenea perturbă producerea metaloproteinazei matriceale, enzimă care la nefumători modulează producerea de colagen (Lahmann, C., 2001).
Fumatul în sine ca act fizic presupune țuguierea buzelor și strângerea gurii, mișcări repetitive ce conduc la apariția ridurilor în jurul gurii (“smoker’s line”), scobirea obrajilor și apariția ridurilor la colțurile ochilor (ridurile “talpa gâștii”) ( Daniell, H.W, 1971).
Tabagismul nu afectează doar pielea feței ci pielea întregului corp, determinând apariția de riduri fine la nivelul întregului tegument.
Cele peste 4000 de substanțe chimice prezente în fumul de țigară produc o scădere a elasticității pielii și determină o ridare și îmbătrânire prematură a acesteia (Freiman A, 2004), acest proces de îmbătrânire fiind cel mai accelerat la nivelul feței.
Există studii științifice care vorbesc despre faptul că persoanele expuse simultan la tabac și soare au pielea mult mai ridată ( de cinci ori mai mult) comparativ cu persoanele care doar fumează sau doar se expun la soare. Asocierea acestor doi factori produce îmbătrânirea prematură a pielii ( Kadunce, D.P., 1991).
Mulți experți susțin că agresiunea determinată de fumat asupra pielii este reversibilă, în momentul în care ai încetat să fumezi. Odată cu renunțarea la acest obicei, organismul face pași către recuperare. Pielea începe să prezinte semne vibile de îmbunătățire a calității acesteia la 6 săptămâni după renunțarea la țigări ( Ortiz A1, 2012).
Dacă dorești să îi dai o mână de ajutor pielii tale primul pas și cel mai greu îl reprezintă renunțarea la fumat. Mai poți să îți refaci rezervele de vitamina A și C printr-un aport adecvat cu ajutorul unei diete echilibrate. Vitaminele poți să le aplici și topic pe piele. Hidratează-te și limitează aportul de băuturi ce conțin cafeină și alcool.
Programează-te la o consultație la chirurgul plastician pentru a fi la zi cu procedurile invazive sau noninvazive (microinjecții cu toxină botulinică, tratamente cu acid hialuronic, mezoterapie, peeling chimic) ce te pot ajuta să diminuezi efectele fumatului la nivelul pielii.

Dr. Raluca Maria Moraru

Bibliografie

Daniell, H.W. Smoker’s wrinkles. A study in the epidemiology of “crow’s feet”. Ann. Intern. Med. 75, 873–880 (1971).

Kadunce, D.P., Burr, R., Gress, R., Kanner, R., Lyon, J.L. and Zone, J.J. Cigarette smoking: risk factor for premature facial wrinkling. Ann. Intern. Med. 114, 840–844 (1991).

Freiman A1, Bird G, Metelitsa AI, Barankin B, Lauzon GJ. Cutaneous effects of smoking. J Cutan Med Surg. 2004 Nov-Dec;8(6):415-23.

Lahmann, C., Bergemann, J., Harrison, G. and Young, A.R. Matrix metalloproteinase-1 and skin ageing in smokers. Lancet 357, 935–936 (2001).

Langton AK1, Sherratt MJ, Griffiths CE, Watson RE. A new wrinkle on old skin: the role of elastic fibres in skin ageing. Int J Cosmet Sci. 2010 Oct;32(5):330-9.

Ortiz A1, Grando SA. Smoking and the skin.Int J Dermatol. 2012 Mar;51(3):250-62.

Partsch B1, Jochmann W, Partsch H. Tobacco and the skin. Wien Med Wochenschr. 1994;144(22-23):565-8.

Just-Sarobé M. Smoking and the skin.Actas Dermosifiliogr. 2008 Apr;99(3):173-84.

Lasă-te de fumat cu ajutorul hipnozei

Tabagismul este o boală cronică și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Această dependență poate fi încadrată în grupul adicțiilor (dependența de nicotină). Mulți fumători (40-80%) doresc să renunțe la fumat (Willems RA, 2013) și mai mult de 80% dintre aceștia încearcă să realizeze acest deziderat din proprie voință fără să apeleze la vreo metodă de asistența în vederea renunțării la această adicție (Larabie LC, 2005; Zhu S, 2000).
Necesitatea imperioasă de a fuma (dorința intensă de a aduce aportul de nicotina) este un simptom frecvent întâlnit în cazul celor care doresc să renunțe la această dependență. Tocmai această necesitate imperioasă de a fuma reprezintă ținta tratamentului pentru această adicție (Farris S. G., 2015; Piasecki T. M., 2006).
Cea mai eficientă strategie pentru renunțarea la fumat constă într-o combinație între terapia comportamentală și mijloacele farmacoterapeutice.
Tratamentul tabagismului are o componentă psihosocială și farmacologică.
În acest moment există o multitudine de metode de asistență, printre care și hipnoterapia, pentru cei ce doresc să renunțe la fumat și nu sunt motivați să folosescă terapia de substituție nicotinică.

Hipnoza reprezintă o stare alterată a conștienței și constă în două etape: inducția și sugestiile hipnotice.

Hipnoza folosită ca tehnică pentru renunțarea la fumat determină modificarea impulsurilor asociate cu această adicție, controlează simptomele legate de abstinență și crește capacitatea de concentrare( Perry C, 1979), scade nevoia de a fuma, crește dorința de a renunța la fumat sau îmbunătățește răspunsul la terapia de substituție nicotinică.

Mesajele transmise în starea de relaxare profundă (în această stare subconștientul este deschis sugestiilor) se referă la caracterul nociv al fumatului asupra sănătății, la importanța renunțării la tabac și avantajele acesteia asupra corpului și sănătății. Sugestiile transmise devin astfel mesaje subliminale.
Succesul hipnozei depinde de o serie de factori cum ar fi de exemplu hipnotizabilitatea pacientului, factori placebo și anticipatori, relația dintre medic și pacient.

Hipnoterapia folosită în scopul renunțării la fumat se poate desfășura pe parcursul a câteva ședințe. Prima sedință de hipnoză sădește ideea că fumatul este un obicei periculos care îți afectează sănătatea și se poate asocia cu terapia de aversiune față de fumat.
În sedințele ulterioare sugestiile devin din ce în ce mai puternice conducându-te către ideea că fumatul este un obicei nedorit. Se vor forma noi asocieri iar pacientul va privi într-o lumină negativă fumatul.
Hipnoza nu te va face să renunți imediat la fumat mai ales dacă ești un mare fumător (un pachet/zi) dar va reduce sau chiar elimina dorința imperioasă de a fuma. După câteva sedințe nu vei mai simți nevoia să fumezi.

Pentru cei care se întreabă dacă funcționează, studiile medicale au arătat că reprezintă una dintre metodele cele mai eficiente de a întrerupe fumatul.
Hipnoza foloșește resursele proprii ale pacientului (puterea minții de a schimba un comportament) și nu medicamente sau alte substanțe chimice.
Hipnoterapia realizată de medic este continuată la domiciliu prin autohipnoză. Pacientul ascultă înregistrarea sedinței făcută de către medic și repetă afirmații legate de această dependență atunci când apare nevoia de nicotină (“Fumatul îmi otrăvește corpul”; “Trebuie să îmi protejez și respect corpul”; ” Vreau să am un corp sănătos” ( metoda Spiegel)).
Deoarece mințile noastre sunt unice ar trebui să știm că această metodă poate să nu aibă succes la toată lumea. Dacă ai încercat în trecut alte metode de a întrerupe fumatul și nu ai reușit, aceasta ar putea fi o terapie care te poate ajuta.

Dr. Raluca Maria Moraru

Bibliografie

Green JP, Barabasz AF, Barrett D, Montgomery GH: Forging ahead: the 2003 APA Division 30 definition of hypnosis. Int J Clin Exp Hypn 2005, 53:259-264.

Farris, S. G., Zvolenskya, M. J. & Schmidt, N. B. Smoking-speci c experiential avoidance cognition: Explanatory relevance to pre-and post-cessation nicotine with drawal, craving, and negative a ect. Addict Behav. 44, 58–64, doi:10.1016/j.addbeh.2014.07.026
(2015)

Piasecki, T. M. Relapse to smoking. Clin. Psychol. Rev. 26, 196 -215,doi:10.1016/j.cpr.2005.11.007 (2006).

Larabie LC: To what extent do smokers plan quit attempts? Tob Control 2005, 14:425–428.

Perry C,Gelfand R,Marcovitch P.The relevance of hypnotic susceptibil- ity in the clinical context. J Abnorm Psychol. 1979;88:592-603.

Spiegel H.A single-treatment method to stop smoking using ancillary self-hypnosis.Int J Clin Exp Hypn. 1970 Oct;18(4):235-50.

Willems RA, Willemsen MC, Nagelhout GE, de Vries H: Understanding smokers’ motivation to use evidence-based smoking cessation aids. Nicotine Tob Res 2013, 15:167–176.

Zhu S, Melcer T, Sun J, Rosbrook B, Pierce JP: Smoking cessation with and without assistance: a population-based analysis. Am J Prev Med 2000, 18:305–311.

Pregătește-te pentru operație – consultația

Alegerea medicului reprezintă o decizie importantă pentru pacient deoarece acești trebuie să parcurgă împreună perioada operatorie și postoperatorie, aș spune că trebuie să existe o legătură strânsă între cei doi și o relație bazată pe încredere.

Consultația reprezintă un moment important pentru pacient deoarece acesta poate să pună toate întrebările și să primească toate lămuririle legate de tipul intervenției chirurgicale, riscurile și complicațiile posibile, îngrijirile postoperatorii și despre perioada de vindecare.

Medicul explică în detaliu pașii etapelor perioperatorii (pre, intra și postoperator) astfel încât pacientul să se îndrepte către intervenția chirurgicală cu așteptări realiste. Discuția va fi axată pe explicarea tehnicii chirurgicale, tipul anestezie folosită, riscurile și limitările pe care le determină intervenția respectivă, tratamentul medicamentos și procedurile de recuperare ce trebuie urmate. Se vor lua în considerare dorințele pacientului și în același timp vor fi explicate rezultatele ce se pot obține în mod real, în ce procent pot să apară și care sunt soluțiile pentru rezolvarea complicațiilor postoperatorii.

Anamneza este etapa inițială a consultației, în care pacientul prezintă motivele care l-au determinat să apeleze la un chirurg plastician. Este foarte important ca sinceritatea să stea la baza relației dintre medic și pacient, ca acesta din urmă să nu ascundă nici un element care ar putea influența evoluția și rezultatul operației. Medicul va examina fizic pacientul pentru a hotărî cea mai bună conduită terapeutică și a stabili eventualele contraindicații.Cu această ocazie, pot fi identificate eventuale probleme de sănătate, care să necesite evaluări suplimentare și chiar un consult anestezic preoperator. Analizele uzuale includ de obicei probe de sânge și în funcție de necesități, investigații imagistice (radiografie, echografie, CT, RMN) sau investigații electrice nervoase (electromiografie, viteze de conducere nervoase).
Dacă pacientul urmează un tratament medicamentos, medicul trebuie să cunoască toate medicamentele folosite. Pacientul va fi sfătuit să evite administrarea înainte de operație de aspirină, vitamine sau suplimente alimentare care pot crește riscul de sângerare.
Suntem unici, fiecare pacient se vindecă într-un ritm propriu, care poate fi influențat de o multitudine de factori, care depind între altele de stilul de viața al pacientului.
De aceea, vor fi discutați la consultație :
– greutatea corporală și eventualele fluctuații ale greutății
– consumul de suplimente nutritive sau vitamine
– tipul lor și frecvența exercițillor fizice pe care le practică pacientul
– consumul de alcool
– expunerea la soare și modalități de protecție
– profesia și mai ales nivelul de stres la care este supus pacientul
Pacienții fumători (activi sau pasivi) sunt sfătuiți să renunțe la fumat înainte cu cel puțin 6 săptămâni de operație și după aceasta, deoarece fumatul crește incidența complicațiilor chirurgicale și anestezice și afectează procesul de vindecare, crescând riscul infecțiilor și necrozelor la nivelul plăgii (Theocaridis V, Katsaros L, Sgouromallis E et al, 2018)

Cadrul medical va informa pacientul despre etapele pe care trebuie să le parcurgă în vederea pregătirii pentru operație.
Se recomandă ca intervențiile de chirurgie plastică să fie programate într-o perioadă nu foarte aglomerată la serviciu sau pentru familie. E bine ca perioada postoperatorie imediată să fie cât mai puțin solicitantă pentru pacient și acesta să poată conta pe sprijinul unei persoane apropiate în primele zile.

Perioada de vindecare postoperatorie depinde de amploarea intervenției chirurgicale (numărul și tipul procedurilor estetice executate), tipul de anestezie utilizat, vârsta pacientului, antecedentele medicale și bolile asociate, starea fizică a pacientului. Marea majoritate a pacienților se pot întoarce la activitățile curente după două – trei săptămâni postoperator.
Durata perioadei de vindecare este variabilă pentru fiecare pacient în parte, iar colaborarea foarte apropiată cu medicul și respectarea indicațiilor acestuia poate scurta convalescența. Rezultatul final al operației se consideră a fi la un an postoperator, când se încheie perioada de vindecare.

Dr. Raluca Maria Moraru

Bibliografie

Theocharidis V1, Katsaros I1, Sgouromallis E1, Serifis N1, Boikou V2, Tasigiorgos S3, Kokosis G4, Economopoulos KP5.Current evidence on the role of smoking in plastic surgery elective procedures: A systematic review and meta-analysis.J Plast Reconstr Aesthet Surg. 2018 Feb 6. pii: S1748-6815(18)30023-8. doi: 10.1016/j.bjps.2018.01.011.

Hipnoza – terapie adjuvantă în cancerul mamar

Neoplasmul mamar reprezintă forma de cancer cea mai frecvent întâlnită la femei (25%)(Cancer Incidence and Mortality Worldwide, International Agency for Research on Cancer, 2014), afectând una din opt femei( American Society 2005).

Mamografia utilizată ca metodă de screening ajută la diagnosticarea cancerului în forme incipiente, în consecință crește succesul tratamentului și a ratei de supraviețuire (Tabar et al. 2003)

Diagnosticul și boala în sine (cancerul) amprentează psihicul și afectează calitatea vieții pacientelor și a supraviețuitoarele acestei maladii, o ușoară disfuncție psihoemoțională păstrându-se inclusiv la pacientele cu remisie clinică la 5 ani posttratament ( Saleeba AK; 1996).

Pacientele ce se luptă cu această boală își pot îmbunătăți calitatea vieții și pot participa la tratamentul medical prin implicarea lor activă (focusarea atenției pe resursele interioare, legătura minte-corp, activarea mecanismelor înnăscute de vindecare, alimentație sănătoasă, tehnici de control al stresului, terapii de stimulare a sănătății fizice și mentale).

Pe website-uri medicale (PubMed/Medline, Cochrane Library, CAMBASE, PsycINFO) sunt publicate studii randomizate ce arată rolulul pozitiv al hipnozei în susținerea diagnosticării și tratamentului cancerului de sân, acestea demostrând eficiența hipnozei.

Hipnoza clinică este un proces cognitiv care prin intermediul imageriei ghidate ne focusează atenția, conștientizăm senzațiile pe care le experimentăm și realizăm o modularea emoțională profundă, toate într-o stare de relaxare. Aceasta determină cu ajutorul sugestiilor modificări senzoriale, emoționale, de percepție, ale gândurilor și comportamentului. Hipnoza clinică reprezintă un mijloc prin care pacientul își reduce senzația de durere, atenuează starea de anxietate, își îmbunătățește sănătatea psihică și atinge o stare de bine. De asemenea se pot folosi tehnici de imagerie ghidată prin care pacienta este încurajată să își vizualizeze zona sânului vindecată pentru a-și stimula mecanismele înnăscute de vindecare (Brugnoli MP, 2017).

Pentru a putea realiza aceste deziderate pacienta are nevoie de:
– Motivație – în absența unei motivații puternice pacientului i se poate părea dificil să practice hipnoza și autohipnoza
– Relaxarea corpului și a minții – pacientul trebuie să se relaxeze și să se izoleze pentru a desfășura auto-hipnoza, stimulii care te pot distrage trebuie elimininați, fiind necesară atenția completă
– Concentrare – pacientul trebuie să se concentreze complet, mintea focusându-se pe imagini mentale (Anbar RD,2010; Robertson D.2012; Sepúlveda C.2002).

Pacientele sunt consiliate ca după sedința de hipnoză să practice auto-hipnoza la domiciliu cu ajutorul unei înregistrări (CD, Smartphone) făcute de către medic pentru pacient. Astfel pacienta continuă acasă tratamentul inițiat de către medic fără ca acesta să fie prezent fizic lângă pacientă, pregătindu-se în acest mod pentru următoarea ședință de hipnoterapie efectuată de către medic.

Această terapie se folosește de o lungă perioadă de timp pentru a reduce durerea, stresul emoțional, anxietatea pre-, intra- și postoperatorie. Hipnoza este folosită ca tratament adjuvant al chimioterapiei și radioterapiei, reducând senzația de greață și vărsătură, durerile musculo-scheletale, radiodermita, astenia, etc.

Studiile clinice validează folosirea hipnozei inclusiv în cazul femeilor cu cancer mamar metastatic, pentru soluționarea bufeurilor, pentru cele care fac biopsie mamară diagnostică, chimioterapie, radioterapie, în perioada pre- și postoperatorie.

Hipnoza clinică este considerată un tratament adjuvant (auxiliar) pentru:
– managementul simptomelor cancerului mamar,
– procedurile diagnostice invazive (biopsia mamară) ( Chung F. 1997; Lang EV. 2006; Schnur JB. 2008; Montgomery GH. 2007),
– tratamentul chirurgical (sectorectomia, mastectomia),
– tratamentul oncologic (chimioterapia, radioterapia) și cel hormonal,
– modularea reacțiilor adverse cu care se asociază aceste tratamente: durere, stres psihologic, greață, vărsături, oboseală marcată (astenie), dureri musculare și articulare, radiodermită, bufeuri (simptome ce pot persista chiar ani de la terminarea tratamentului),
– în neoplasmul mamar metastatic,
– pentru supraviețuitoarele cancerului mamar,
– pentru femeile aflate la menopauză (bufeuri) cu sau fără istoric de neoplasm mamar ( Cramer H; 2015).

Folosirea acesteia ca tratament adjuvant determină scăderea perioadei de spitalizare.

Hipnoza clinică reprezintă un tratament non-farmacologic fără efecte adverse specifice ce determină reducerea stresului emoțional, anxietatea, durerea și astenia legate de procedurile medicale.

Studiile arată că hipnoza asociată tratamentului cancerului mamar este o procedură sigură ( M. Berlière; 2018).

Dr.Raluca Maria Moraru

Bibliografie

1. American Cancer Society. Breast cancer facts & figures 2005–2006. Atlanta: American Cancer Society Inc; 2005.

2. Anbar RD, Linden JH. Understanding dissociation and insight in the treatment of shortness of breath with hypnosis: a case study. Am J Clin Hypn 2010;52:263-73. [Crossref] [PubMed]

3. M. Berlière, F. Roelants, C. Watremez, M.A. Docquier, N. Piette, S. Lamerant, V. Megevand, A. Van Maanen, P. Piette, A. Gerday, F.P. Duhoux – The advantages of hypnosis intervention on breast cancer surgery and adjuvant therapy. The Breast. feb 2018;37:114-118

4. Brugnoli MP, Pesce G, Pasin E, Basile MF, Tamburin S, Polati E. The role of clinical hypnosis and self-hypnosis to relief pain and anxiety in severe chronic diseases in palliative care: a 2-year long-term follow-up of treatment in a nonrandomized clinical trial. Ann Palliat Med 2018;7(1):17-31. doi: 10.21037/apm.2017.10.03

5. Chung F, Ritchie E, Su J. Postoperative pain in ambulatory surgery. Anesth Analg. 1997;85:808-816.

6. Cramer H1, Lauche R2, Paul A2, Langhorst J2, Kümmel S3, Dobos GJ2. Hypnosis in breast cancer care: a systematic review of randomized controlled trials. Integr Cancer Ther. 2015 Jan;14(1):5-15.://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Langhorst%20J%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25233905

7. Ferlay J, Soerjomataram I, Ervik M, et al. GLOBOCAN 2012 v1.0, Cancer Incidence and Mortality Worldwide (IARC CancerBase No. 11). Lyon, France: International Agency for Research on Cancer. http://globocan.iarc.fr. Published 2013. Accessed August 26, 2014.

8. Lang EV, Berbaum KS, Faintuch S, et al. Adjunctive self- hypnotic relaxation for outpatient medical procedures: a pro- spective randomized trial with women undergoing large core breast biopsy. Pain. 2006;126:155-164.

9. Montgomery GH, Bovbjerg DH, Schnur JB, et al. A random- ized clinical trial of a brief hypnosis intervention to control side effects in breast surgery patients. J Natl Cancer Inst. 2007;99:1304-1312.

10. Robertson D. The practice of cognitive-behavioural hypnotherapy: a manual for evidence-based clinical hypnosis. London: Karnac, 2012.

11. Sepúlveda C, Marlin A, Yoshida T, et al. Palliative care: the World Health Organization’s global perspective. J Pain Symptom Manage 2002;24:91-6. [Crossref] [PubMed]

12. Schnur JB, Bovbjerg DH, David D, et al. Hypnosis decreases presurgical distress in excisional breast biopsy patients. Anesth Analg. 2008;106:440-444.

13. Saleeba AK, Weitzner MA, Meyers CA: Subclinical psychological distress in long-term survivors of breast cancer: a preliminary communication. J Psych Oncol 14:83-93, 1996.

14. Tabar L, Yen MF, Vitak B, Tony Chen HH, Smith RA, Duffy SW. Mammography service screening and mortality in breast cancer patients: 20-year follow-up before and after introduction of screening. Lancet. 2003;361:1405–1410. [PubMed]

Importanța motivației în chirurgia estetică

Motivele pentru care pacienții se adresează chirurgiei estetice trebuie să fie personale și pot fi complicate. Acestea trebuie bine precizate și explorate înainte de a decide efectuarea unei modificări a feței sau corpului care de cele mai multe ori este definitivă. Apelarea la o intervenție estetică din motive incorecte, nepotrivite, la sugestia partenerului sau prietenelor sau din dorința de a semăna cu una din vedetele la modă în acel moment, poate duce la insatisfacție, regrete și poate determina probleme psihologice ulterioare.

Chirurgia estetică nu trebuie considerată (subcoștient) o posibilă soluție pentru problemele sentimentale sau de cuplu și nici pentru a asigura ascensiunea profesională.

Când cineva alege să schimbe ceva în înfățișarea sa, din motive personale și bine justificate, rezultatul operației va determina o creștere a stimei și încrederii în sine; pacientul va fi mai fericit, având o stare de bine și își va îmbunătăți prestanța socială (Edgerton MT).
Atunci când pacienții fac o operație estetică în încercarea de a-i mulțumi pe alții sau a-și schimba propria viață ( sub aspect sentimental sau profesional), în multe cazuri, schimbările nu vor fi așa cum și le-au imaginat, și ei nu vor fi foarte fericiți sau încântați de rezultatul intervenției.

Chirurgia estetică produce schimbări de ordin fizic la nivelul feței sau corpului dar și o varietate de efecte psihologice. Literatura de specialitate (MEDLINE, PubMed, Web of Science) cuprinde numeroase date care atestă faptul că pe lângă complicațiile fizice postoperatorii la unii pacienți pot apărea reacții psihologice.
După orice intervenție, pacientul are nevoie de timp să se obișnuiască cu schimbarea de la nivelul feței (de ex. după o rinoplastie, rezultatul final se observă la un an de la operație) sau corpului și să își accepte noua imaginea pe care o vede în oglindă. Pacientul poate deveni preocupat de rezultatul intervenției – mai ales dacă zona operată este acoperită de pansamente – și poate să își pună întrebări legate de succesul operației. Ca urmare a izolării și inactivității postoperatorii, în combinație cu efortul depus pentru a depăși durerea, echimozele (vânătăile), edemul (umflarea zonelor operate), modificările senzoriale și ale imaginii corporale, unii pacienți pot prezenta o ușoară depresie.
Procedurile care determină schimbări semnificative (rinoplastia, augmentarea mamară) pot duce la tulburări în percepția imaginii corporale, spre deosebire de procedurile de rejuvenare (lifting facial, tratamente cu toxină botulinică).

Așteptările pacientului legate de rezultatul operației sunt importante și trebuie discutate cu chirurgul plastician înainte de intervenție. Trebuie făcută o distincție clară între așteptările proprii (de ex. îmbunătățirea imaginii corporale) și așteptările condiționate de factori externi ( cum ar fi creșterea cercului de prieteni, găsirea unui partener de viață sau o slujbă mai bună). Aprecierea unui rezultat postoperator din punctul de vedere al aspectelor sociale constituie o greșeală. Pacientul nu trebuie să se aștepte ca după o operație estetică să găsească o slujbă mai bună, să aibă mai mulți prieteni sau să fie mai iubit. Eșecurile din aceste domenii l-ar putea determina să nu fie mulțumit de rezultatul operației.
Dacă pacientul consideră că intervenția chirurgicală îi poate rezolva problemele personale și acest lucru nu se întâmplă, el nu va fi mulțumit de rezultatul postoperator (Castle DJ, Phillips KA. Disorders of body image. Hampshire, UK: Wrightson Biomedical; 2002).

Există persoane care nu vor fi niciodată mulțumite de intervențiile estetice făcute, indiferent de rezultat și vor reveni dorind mai multe și mai multe tratamente. Acești pacienți se caracterizează printr-o preocupare marcată, chiar obsesivă, pentru o deformare fizică minimă (sau chiar absentă pentru alții) și care pare să le influențeaze semnificativ viața socială, profesia și alte aspecte ale existenței lor. Această fixație poate deveni atât de severă încât pacienții nu se mai pot gândi la altceva (Phillips KA, McElroy SL, Keck PE, Jr, et al. Body dysmorphic disorder). Ei își verifică frecvent imaginea în oglindă, încearcă să își ascundă defectul, schimbând make-up-ul, coafura, look-ul, utilizând diferite haine, pălării, peruci, apelând la nenumărate tratamente estetice. (Sarwer DB, Ishigooka J). Pentru aceștia, o intervenție estetică va deschide ”cutia Pandorei”, eliberând calea către o serie de nemulțumiri și discuții, chiar episoade depresive.
Cunoscând impactul complicațiilor psihologice postoperatorii, atât medicul cât și pacientul trebuie să stabilească înainte de operație motivele care pot declanșa astfel de reacții.
Prevenirea unor complicații psihologice necesită identificarea problemei declanșatoare, stabilirea de comun acord între chirurg și pacient a unor așteptări realiste de la operație și pregătirea riguroasă preoperatorie

La consultația preoperatorie, chirurgul plastician va pune o serie de întrebări despre nemulțumirile legate de aspectul fizic, motivele ce îl determină pe pacient să facă operația și antecedentele medicale pentru a putea evalua starea psihologică și fizică. În urma acestei discuții, pacientul trebuie să fie pregătit pentru rezultatul – realist – al operației și să fie conștient de schimbarea psihologică ce poate să apară după modificarea fizică produsă de operația estetică.

Cunoscând impactul complicațiilor psihologice postoperatorii este important pentru medic și pacient să înțeleagă temeinic motivele care conduc la schimbare, înainte de operație.

Dr.Raluca Maria Moraru

Bibliografie

Castle DJ, Honigman RJ, Phillips KA : Does cosmetic surgery improve psychosocial wellbeing? – Med J Aust. 2002 Jun 17;176(12):601-4.//www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?

Castle DJ, Phillips KA. Disorders of body image. Hampshire, UK: Wrightson Biomedical; 2002.

Edgerton MT, Jacobsen WE, Meyer E. Surgical-psychiatric study of patients seeking plastic (cosmetic) surgery: ninety-eight consecutive patients with minimal deformity. Br J Plast Surg. 1960;13:136–145. [PubMed]

Ishigooka J, Iwao M, Suzuki M, et al. Demographic features of patients seeking cosmetic surgery. Psychiatry Clin Neurosci. 1998;52:283–287. [PubMed]

Știai că te poți pregăti pentru operație cu ajutorul hipnozei?

Deși privită inițial cu neîncredere, hipnoza și-a găsit o largă aplicabilitate în domeniul medical, dovedindu-și utilitatea prin multiple studii clinice.
Orice intervenție chirurgicală poate fi percepută de către pacient ca o situație de pericol, în strânsă legătură cu echilibrul psihic, cu perceptele culturale și cu concepțiile fiecăruia.
Factorii care pot determina de obicei anxietate pacientului sunt:
– boala în sine
– neînțelegerea situației în care se găsește, a intervenției în sine sau a evoluției postoperatorii.
– așteptările legate de perioada de convalescență și consecințele operației (reale sau presupuse).(Aron di Bertolino, 2003)
Gravitatea bolii de care suferă pacientul își pune amprenta asupra stării pacientului: o apendicită acută este altfel percepută de către pacient comparativ cu o boală care necesită un transplant cardiac. O operație cu caracter decisiv asupra vieții pacientului are un impact emoțional diferit față de o procedură diagnostică al cărui rezultat poate surprinde neplăcut.
Pacientul se găsește într-o situație în care se simte complet neajutorat și poate chiar să nu înțeleagă pe deplin ce i se face sau ce i se poate întâmpla în acest context.
Echipa operatorie privește o intervenție chirurgicală ca pe o rutină zilnică, desfășurată într-un mediu familiar, cu membrii care se cunosc foarte bine. Pentru echipa care vede operația ca o normalitate desfășurată zilnic, este dificil se înțeleagă complexitatea emoțiilor negative legate de operație ale pacientului. În schimb, pentru pacient intervenția chirurgicală reprezintă un eveniment excepțional, posibil periculos (practic își pune viața în mâinile unor străini) și care se desfășoară într-un mediu nefamiliar, misterios.
Modalitatea diferită de a privi intervenția chirurgicală (din punct de vedere al echipei operatorii și din punctul de vedere al pacientului) poate conduce către o comunicare defectuoasă medic-pacient, ceea ce poate determina apariția anxietății și poate reprezenta o situație cu potențial psihopatogenetic.
În afara anxietății, un alt aspect fundamental strâns legat de operație îl reprezintă durerea. Intervenția chirurgicală poate determina durere în două moduri: intraoperator și postoperator, ca urmare a lezării țesuturilor și a stimulării receptorilor dureroși periferici (Woolf, 1989).
Se cunosc de foarte mult timp efectele durerii postoperatorii și răspunsurile fiziologice la leziunile chirurgicale și la stres (modificări cardiovasculare, pulmonare, gastrointestinale, urinare, metabolice și neuroendocrine). Este cunoscut faptul că tratamentul durerii postoperatorii îmbunătățește morbiditatea perioperatorie, scade incidența complicațiilor postoperatorii, reduce perioada de spitalizare și costurile acesteia.
De câțiva ani, hipnoza este folosită în serviciile de chirurgie din țările dezvoltate pentru pregătirea pacientului în vederea operației. Scopul esențial este de a reduce tensiunea psihică, teama față de intervenția chirurgicală și complicațiile ce pot să apară ulterior acesteia. În funcție de receptivitatea pacientului față de sugestiile date prin hipnoză, poate fi redusă cantitatea de anestezice necesare și poate fi obținută o vindecare postoperatorie mai rapidă.
În cazul intervențiilor programate, pacienții beneficiază de timp pentru pregătirea preoperatorie. Dar, pe măsură ce se apropie de ziua operației, pacientul devine din ce în ce mai stresat, anxios și apar gânduri negative legate de intervenție, această stare emoțională putând influența negativ rezultatul postoperator.
Stările de stres reprezintă factori predictivi pentru creșterea durerii postoperatorii și a intensității durerii cronice.
Stresul emoțional legat de operație are un caracter individual și poate varia de la o stare ușoară de angoasă pâna la proiecții mentale catastrofice. Cauzele stresului emoțional sunt multiple. Procedura chirurgicală în sine poate declanșa teama pentru viața și sănătatea sa, de a pierde controlul, de a fi imobilizat.
Stresul emoțional legat de procedurile medicale determină nu numai suferință directă ci și afectarea întregului proces al intervențiilor chirurgicale.
Tensiunea emoțională legată de intervenția chirurgicală (pre – și postoperatorie) este în strânsă corelație cu o serie de factori:
– timpul total de anestezie, cel petrecut salonul de reanimare și terapie intensivă,
– efectele adverse postoperatorii: durere, greață, vărsătură, doze crescute de anestezice folosite (propofol),
– oboseala marcată,
– eșecul reluării activității sau reintegrării în societate, legat de îmbunătățirea capacității funcționale și a controlului durerii,
– procesul lent de vindecare.
Studiile arată că dacă 62% dintre pacienți se tem de anestezia în sine, doar 16% prezintă temeri legate de durerea asociată intervenției chirurgicale. În schimb, 54.5% se tem că “nu se vor trezi din anestezie”, și aproape același procent că “se vor trezi în timpul anesteziei”.
Pacienții pot să aibă dubii/temeri legate de diagnosticul intraoperator, de apariția complicațiilor (intraoperatorii sau postoperatorii), de evoluția postoperatorie, de modul în care recuperarea postoperatorie le va afecta rutina zilnică, de către de imaginea corporală ulterioară intervenției chirugicale.(Julie B. Schnur, Ilana Kafer, Carolyn Marcus, and Guy H. Montgomery – HYPNOSIS TO MANAGE DISTRESS RELATED TO MEDICAL PROCEDURES: A META-ANALYSIS.2008)
Hipnoza reprezintă un tratament non-farmacologic, care ajută și modulează efectele adverse postoperatorii.
În funcție de disponibilitatea și dorința pacientului, hipnoterapia se poate face cu câteva zile înainte sau cu 24 de ore înainte de operație. Tratamentul durează între 45 și 60 min.
Ședința de hipnoză se programează împreună cu hipnoterapeutul, pacientul își poate alege poziția în care se face ședința (culcat pe o canapea sau în șezut pe un scaun).
Hipnoterapeutul are nevoie de o serie de informații despre pacient ( studiile pacientului, problemele familiale, meserie, hobby-uri și alte informații legate de stilul de viață al acestuia), diagnosticul bolii și tipul de intervenție chirurgicală ce urmează să fie făcută.
Ședința de hipnoză începe printr-un scurt exercițiu de relaxare a musculaturii și eliberare de tensiunile acumulate. Acest lucru va permite pacientului să își concentreze atenția pe corpul său. Se induce o stare de hipnoză superficială sau medie, în funcție de pacient și starea de anxietate a acestuia. Apoi, prin intermediul imageriei ghidate, pacientul este încurajat să își vizualizeze zona ce va fi operată și întreg corpul vindecat. Sunt sugerate sentimente pozitive legate de momentul operator. Se adaugă sugestii pentru vindecarea rapidă a plăgii operatorii și pentru scăderea durerii postoperatorii.

Tratamentul prin hipnoză poate reduce anxietatea preoperatorie, durerea senzorială și emoțională postoperatorie, îmbunătățind cooperarea dintre medic și pacient, ameliorând colaborarea acestuia. De asemenea reduce morbiditatea perioperatorie (complicații postoperatorii minore și perioadă de spitalizare mai scurtă). Scopul acesteia este de a anula efectele negative ale stresului asupra sănătății, stimulând folosirea mecanismelor înnăscute de vindecare prin intermediul tehnicilor de relaxare.

Joseph Barber (Incorporating hypnosis in the management of chronic pain, 1982) are o contribuție fundamentală în managementul durerii prin hipnoză. Conform acestui autor, folosirea hipnozei pentru controlul durerii este justificată de avantajele clinice ale acestei tehnici:
– eliminarea sau reducerea semnificativă a durerii
– creșterea pragului dureros, reducând nivelul activității acesteia ( tratamentul durerii fără efecte adverse),
– creșterea acțiunii altor tratamente ce sunt în desfășurare
Un alt avantaj este reprezentat de posibilitatea utilizării auto-hipnozei – pacientul putând să folosească tehnica acasă, ceea ce îl face mai încrezător și mai independent.(Hilgard & Hilgard, 1994; Orne, 1980; Turner & Chapman,1982).
Hipnoza nu exclude folosirea altor tipuri de tratament (de exemplu, administrarea de antialgice) – ci chiar reduce cantitatea necesară pentru confortul pacientului.

În perioada perioperatorie hipnoza oferă o abordare centrată pe pacient și crează o legătură specială între pacient și chirurg.

O metaanaliză (Montgomery GH1, David D, Winkel G, Silverstein JH, Bovbjerg DH, 2002), a relevat eficiența hipnozei în cazul pacienților ce necesită o intervenție chirurgicală, aceștia având rezultate clinice postoperatorii mai bune în 89% din cazuri comparativ cu pacienții care nu au folosit hipnoza preoperator. Aceste date susțin puternic folosirea hipnozei în pregătirea preoperatorie a pacienților.

Dr. Raluca Maria Moraru

Bibliografie

Arone di Bertolino, R. (2003). L’ipnosi per un medico. Bologna: Edizioni Martina.

Barber, J. (1982). Incorporating hypnosis in the management of chronic pain. In J. Barber, & C. Adrian (Eds.), Psychological approaches to the management of pain (pp. 40-59). New York: Brunner / Mazel.

Barber, J. (1990). Hypnosis. In J.J. Bonica (Ed.). The management of pain (pp.1733-1741). Philadelphia: Lea & Febiger.

Barber, J. (1991). The locksmith model: Accessing hypnotic responsiveness. In S.J. Lynn, & J.W. Rhue (Eds.). Theories of hypnosis. Current models and perspectives (pp. 241-274). New York: Guilford Press.

Barber, J. (1996). Hypnosis and suggestion in the treatment of pain. NewYork: Norton.

Hilgard, E.R., & Hilgard, J.R. (1994). Hypnosis in the relief of pain (Rev. ed.). New York: Brunner / Mazel.

Maurizio Massarini, °Francesco Rovetto,*Claudio Tagliaferri
and the “Preoperative Hypnosis” Study Group: *Giuseppe Leddi, #Umberto Montecorboli, °Paola Orifiammi, *Franco Rebecchi, *Stefano Lucchini, °Luca Larini and °Giulia Parvoli
PREOPERATIVE HYPNOSIS.A CONTROLLED STUDY TO ASSESS THE EFFECTS ON ANXIETY AND PAIN IN THE POSTOPERATIVE PERIOD. https://www.poliambulatoriopulzoni.com/wp-content/…/lavoro-completo-in-inglese.p…

Montgomery, G. H., Bovbjerg, D. H., Schnur, J. B., David, D., Goldfarb, A., Weltz, C. R., . . . Silverstein, J. H. (2007). A randomized clinical trial of a brief hypnosis inter- vention to control side effects in breast surgery patients. Journal of the National Cancer Institute, 99, 1304–1312.

Montgomery, G. H., David, D., Winkel, G., Silverstein, J. H., & Bovbjerg, D. H. (2002).The effectiveness of adjunctive hypnosis with surgical patients: A meta- analysis. Anesthesia and Analgesia, 94, 1639–1645.

Orne, M.T. (1980). Hypnotic control of pain: Toward a clarification of the different psychological processes involved. In J.J. Bonica (Ed.), Pain (pp. 155-172). New York: Raven Press.

Julie B. Schnur, Ilana Kafer, Carolyn Marcus, and Guy H. Montgomery – HYPNOSIS TO MANAGE DISTRESS RELATED TO MEDICAL PROCEDURES: A META-ANALYSIS. Contemp Hypn. 2008 Aug 21;25(3-4):114-128.

Turner, J.A., & Chapman, C. R. (1982). Psychological interventions for chronic pain: A critical review. II. Operant conditioning, hypnosis, and cognitive behavioral therapy. Pain, 1, 23-42.

Woolf, C.J. (1989). Recent advances in the pathophysiology of acute pain. Brit. J. Anaesth., 63, 139.

Așteptări realiste de la operația estetică

Chirurgia estetică este din ce în ce mai populară și accesibilă populației, iar numărul persoanelor care doresc să corecteze aspecte estetice ale propriului corp este în creștere.  De aceea este absolut necesar ca fiecare pacient care se adresează chirurgului plastician înainte de operație să își exploreze motivele pentru care dorește să facă această intervenție, să aibă așteptări realiste vizavi de rezultatele ce se pot obține, și să se pregătească pentru schimbările psihologice ce pot să apară după modificările survenite în urma operației la nivelul feței și a corpului.

Așteptările realiste vizavi de rezultatele ce se pot obține reprezintă cheia succesului unei operații estetice. Dacă dorești să atingi perfecțiunea atunci nu trebuie să te adresezi chirurgiei plastice. O informare detaliată a pacientului asupra întregului proces ce urmează să îl parcurgă, despre perioada de recuperare și despre faptul că rezultatul final îl vede pe măsură ce se îndepărtează de momentul operației, toate acestea conduc la obținerea unui rezultat bun. Chirurgia estetică prin intermediul schimbării pe care o face poate să conducă către creșterea stimei de sine și a încrederi în eul propriu, dar în nici un caz nu te va transforma într-o persoană mai bună și nu îți va rezolva problemele emoționale.

Rezultatul final al oricărei proceduri chirurgicale este influențat de o serie de factori, printre care tipul de piele, vârsta, metabolismul și o serie de factori externi. Ar trebui să înțelegem că o operație estetică nu ne poate reda tinerețea pierdută, dar prin îndepărtarea excesului de piele, repoziționarea țesuturilor și redraparea pielii se poate înbunătății aspectul feței și al corpului, procesul de îmbătrânire urmându-și cursul firesc.

De asemenea ar trebui să înțelegem că pe măsură ce înaintăm în vârstă idealurile estetice și schimbările pe care dorim să le obținem asupra corpului nostru, suferă și ele modificări.

Cercetătorii afirmă că pe măsură ce îmbătrânim atenția noastră se concentrează pe schimbările ce apar la nivelul feței. Un studiu efectuat pe un lot de femei cu vârsta cuprinsă între 29-75 de ani, din care jumătate au făcut intervenții estetice și cealaltă jumătate nu, arată că femeile tinere sunt preocupate mai mult de forma și aspectul corpului lor în timp ce femeile mai în vârstă sunt preocupate de față.

Modularea așteptărilor legate de operația estetică se poate obține prin adresarea pacientului către un chirurg plastician cu experiență, ce poate adapta dorințele și motivele acesteia la necesitățile și anatomia individuală.

Dr. Raluca Maria Moraru

Vrei să ai buze frumoase?

Buzele reprezintă un simbol al frumuseții, tinereții și senzualității.

Augmentarea buzelor făcută de un medic calificat cu materialul de umplere (filler) potrivit, conduce la obținerea unor buze cu extra-volum cu aspect natural, hidratate și bine definite.

Abordarea cosmetică a buzelor a suferit o schimbare de atitudine de la buzele ” Angelinei Jolie” la buze cu un volum natural. Atenția privitorilor nu trebuie să se concentreze pe buze, acestea din urmă trebuind să se armonizeze cu restul trăsăturilor feței, aproape că aș spune că mărirea de buze a devenit o procedură personalizată. De fapt medicul lucrează cu trăsăturile anatomice unice ale buzelor tale pentru a crea un aspect cosmetic îmbunătățit al acestora.

Există o mare varietate de fillere pe piață, ce au o remanență în țesuturi de la câteva luni la câțiva ani, iar fiecare medic preferă un anumit tip de filler cu care lucrează.

Materialele de umplere temporare (filler) au tendința de a se disipa de la nivelul buzelor mai repede decât în alte zone anatomice datorită mișcărilor permanente pe care buzele le fac, a vascularizației și elasticității crescute a buzelor. Este recomandat să începi tratamentul de mărire a buzelor cu fillere temporare pentru a fi sigură că îți place rezultatul obținut. Cel mai popular filler este acidul hialuronic. Acesta se regăsește ca o componentă naturală a pielii și conferă acesteia un aspect hidratat și tânăr. Riscul reacțiilor alergice este foarte mic. Rezultatele se mențin pentru o perioadă de aproximativ 6 luni, dar acest lucru depinde de tipul de acid hialuronic folosit.

Înainte de injectarea buzelor, se aplică o cremă anestezică la nivelul buzelor pentru ca această procedură să fie cât mai confortabilă pentru pacientă. Procedura durează în medie aproximativ 30 minute. După injectare apare edemul (umflarea) buzelor  și pot să apară vânătăi, simptome ce dispar după câteva zile.

Augmentarea buzelor trebuie să întregească aspectul global al feței tale, să fie în concordanță cu vârsta pe care o ai și să nu fie foarte evidentă. Toate femeile doresc buze perfecte. Ca să atingi acest deziderat trebuie făcute schimbări mici, care să îmbunătățească trăsăturile fizice pe care le ai.

Dr.Raluca Maria Moraru