Augmentare mamară cu implant

Idealurile de frumusețe fizică au suferit modificări de-a lungul timpului și sunt percepute diferit în funcție de preceptele culturale. Ceea ce o persoană consideră a fi sexy sau frumos pentru altă persoană poate să nu reprezinte același lucru, însă sânii rămân un simbol al atracției fizice.

Influența mass-media este foarte mare astfel că pacienta trebuie să știe ce se poate obține cu ajutorul acestui tip de operație și să aibă așteptări realiste. Comunicarea cu pacienta este foarte importantă. Pacienta trebuie să înțeleagă pe deplin în ce constă operația, iar dacă există o discrepanță între ceea ce își dorește și ceea ce se poate obține, trebuie să semnaleze acest fapt chirurgului.

Când vine vorba despre evaluarea sânilor, poți fi iertat dacă primul lucru la care te gândești este mărimea lor. Într-adevăr, augmentarea mamară înseamnă adăugarea de volum la nivelul sânilor, dar pentru un rezultat estetic bun avem nevoie de mult mai mult decât atât

Alegerea implantului mamar implică măsurători minuțioase ale toracelui pacientei, o discuție foarte clară pentru a înțelege ceea ce dorește pacienta, informarea acesteia despre ce se poate obține și alegerea cu discernământ a tipului de implant optim ca formă, textură și a planului operator. Fiecare sân este diferit din punct de vedere al formei, mărimii și a caracteristicilor sale.

Augmenatrea mamară cu implant este o operație practicată pentru a corecta malformații congenitale ale sânilor sau deformări dobândite după o (secterectomie, mastectomie) sau pur și simplu pentru a obține un bust mai mare. Deși dorința de a se conforma canoanelor modei poate împinge unele dintre femei să-și dorească o augmentare mamară, decizia de a apela la orice intervenție estetică trebuie să fie una personală, indiferent de motivele alese.

CARE SUNT LUCRURILE ESENȚIALE PE CARE TREBUIE SĂ LE ȘTII DESPRE IMPLANTUL MAMAR?

Tipul de implant (rotund sau anatomic), mărimea acestuia și a texturii sunt stabilite în urma discuției dintre chirurgul plastician și pacientă, astfel încât să se obțină un sân cu formă și mărime în concordanță cu proporțiile individuale ale fiecăruia și care să corespundă dorințelor realiste ale pacientei.

Alegerea implantului potrivit depinde de mai mulți factori și anume: mărimea sânilor, forma, simetria, proiecția lor, tipul de torace și nu în ultimul rând alegerea personală

Forma implantului

Implantele rotunde au o formă circulară și reprezintă o alegere bună pentru pacientele care doresc un pol superior al sânului mai plin fiind indicate pentru sânii bine proporționați care necesită numai mărirea volumului.

Implantele anatomice sau “în picătură” imită mai bine forma naturală a sânului și sunt o alegere bună pentru pacientele care au un țesut glandular slab reprezentat (sâni mici), pacientele cu ptoză moderată și cele cu sâni tuberoși.

Mărimea implantului

Mărimea implantelor mamare poate fi exprimată prin volumul acestora, cuprins între 90 și 900 centrimetri cubi sau prin greutatea lor; (1 gram de silicon fiind echivalentul unui 1ml(1cc)). De asemenea implantele sunt fabricate având o bază de dimensiuni diferite (care corespund lățimii de implantarea a sânului pe torace) și 3 grade de proiecție (mică, moderată sau înaltă)

Chirurgul tău măsoară baza de implantare a sânului pe torace pentru a determina baza ideală a implantului mamar de care ai nevoie. Dacă implantul este prea lat pentru toracele tău este posibil ca spațiul dintre sâni să se micșoreze atât de mult încât să dispară, deci sânii să devină uniți între ei (sinmastie) sau implantul să proemine în lateral împiedicându-vă la mișcarea brațelor. Dacă implantul nu are o proiecție corespunzătoare, nu va umple corespunzător sânul și nu va avea o formă frumoasă. O femeie cu țesut glandular bine reprezentat și o formă frumoasă poate opta pentru o proiecție mică a implantului pentru că scopul este de ai crește volumul sânilor. În schimb pentru a creea un pol inferior sau a încerca un efect de lifting la sânii mai lăsați trebuie ales un implant cu proiecție mare.

Chirurgul tău va lua în considerare lățimea toracelui tău, țesutul glandular prezent și te va sfătui care este cel mai potrivit implant pentru tipul tău anatomic individual.

Materialul implantului

Conținutul implantului poate fi ser fiziologic sau silicon, iar materialul învelișului poate fi neted sau texturat.

Ser fiziologic/Gel siliconic

Cel mai frecvent sunt folosite implantele umplute cu gel siliconic cohesive, care imită consistența ușor fermă a țesutului mamar, conferind o senzație naturală. Nefiind lichid, riscul dispersiei siliconului la ruperea implantului este minim.

Implantele cu ser fiziologic se simt ca un pat de apă, senzație ce diferită în funcție de gradul de umplere. În caz de spargere, serul fiziologic este absorbit de organism. Acest tip de implante sunt mai ferme la palpare decât cele cu gel siliconic, iar riscul este mai mare de a simți folduri ale implantului sau chiar implantul, așa numitul efect de “rippling”. Incizia pentru acest tip de implante este mai mică deoarece aceste implante se umplu cu ser fiziologic printr-o valvă după ce au fost introduse în buzunarul lor, cantitatea de lichid poate fi crescută și postoperator prin intermediul valvei anexate, spre deosebire de implantele cu gel siliconic al căror volum este bine stabilit.

Înveliș neted/texturat

Învelișul implantului mamar poate fi neted sau texturat. Cele cu înveliș neted sunt mai ușor de introdus în buzunarul mamar, se pot mișca și simți mai natural decât cele texturate.

Datorită învelișului mai gros și a suprafeței rugoase, implantele texturate aderă mai bine la țesuturile înconjurătoare, reducând fricțiunea dintre implant și buzunarul mamar și deci reducându-se riscul de contractură capsulară.

Implantele rotunde pot fi atât netede cât și texturate, dar implantele anatomice au numai suprafață texturată pentru a se putea integra mai bine în țesuturile învecinate.

Implantele cu înveliș de poliuretan au o suprafață texturată special creată pentru a reduce riscul de contractură capsulară.

UNDE SE POATE PLASA INCIZIA PENTRU AUGMENTAREA MAMARĂ?

Augmentarea mamară poate fi realizată prin 3 incizii: în șanțul inframamar (șanțul de sub sân), periareolar (în jurul mamelonului) și transaxilar.

Cea mai utilizată incizie este cea din șanțul inframamar, care oferă cea mai bună expunere și prin care implantul este plasat în buzunarul creat parțial sau complet sub mușchiul pectoral mare.

Incizia periareolară se face jurul areolei mamare (aria de piele mai închisă la culoare ce înconjoară mamelonul) dând o cicatrice mai puțin vizibilă, dar necesită secționarea țesutului mamar și a canalelor galactofore și poate afecta sensibilitatea mamelonului.

Incizia transaxilară are ca avantaj lipsa cicatricilor pe sân, dar ca dezavantaj situarea la distanță de locul de plasare a implantului, cu o incidență mai mare a riscului de asimetrie și a poziționării prea înalte a implantului (crește riscul de asimetrie mamară după operație).

ÎN CE PLAN SE POZIȚIONEAZĂ IMPLANTUL?

Planul în care este plasat implantul este decis în funcție de grosimea țesutului mamar, mărimea sânilor și simetria lor, dimensiunea și forma peretelui toracic, grosimea stratului adipos subcutanat și nu în ultimul rând calitatea pielii sânului. Există trei planuri în care implantul poate fi plasat: subglandular (în fața lui), submuscular (sub mușchi) și în “dual plane” (parțial sub mușchiul pectoral).

Poziționarea subglandulară este adecvată pacientelor care au suficient țesut mamar ca să acopere polul superior al implantului. Durerea postoperatorie este mai mică față de plasarea submusculară a implantului și are o perioadă de recuperare mai scurtă, deoarece mușchiul pectoral nu a fost secționat. Buzunarul subglandular este creat între țesutul mamar și mușchiul pectoral, implantul este plasat înaintea mușchiului pectoral, câteodată implantul poate fi acoperit de o membrană fină – fascia mușchiului pectoral – implantul fiind astfel plasat subfascial.

Implantele subglandulare sunt mai vizibile în special dacă pacienta are puțin țesut mamar, un strat subțire de grăsime și piele subțire. Acestă poziție a implantului determină o rotunjime mai pronunțată a sânilor ceea ce duce la un aspect nenatural în comparație cu implantul plasat sub mușchi, dar acest lucru depinde de ceea ce dorește fiecare femeie în parte.

Implantele submusculare sunt plasate sub mușchiul pectoral mare, creând un contur natural în polul superior al sânului la pacientele foarte slabe sau care au sâni foarte mici și reducând riscul contracturii capsulare. Disconfortul postoperator este însă mai mare și perioada de recuperare este mai lungă comparativ cu implantul subglandular.

Implantele plasate în “dual plane” sunt situate parțial sub mușchiul pectoral, astfel că polul superior al implantului este acoperit de mușchi, în timp ce jumătatea inferioară a implantului este în plan subglandular. Acest plan este ideal pentru pacientele care nu au suficient țesut mamar să acopere polul superior al implantului dar care au nevoie ca partea inferioară a implantului să extindă cât mai mult polul inferior al sânului pentru rezolvarea ptozei mamare.  Această amplasare reduce efectul de ” rippling” (clipocire, cudare și palparea marginilor implantului insuficient acoperit) și evită contururile anormale în polul inferior al sânului.

CE COMPLICAȚII POT SĂ APARĂ DUPĂ AUGMENTAREA MAMARĂ?

Deși augmentarea mamară cu implant este o procedură al cărei rezultat este previzibil, ca orice altă intervenție chirurgicală are un grad de risc.

Complicațiile ce țin de augmentarea mamară sunt:

• Contractura capsulară – cea mai frecventă complicație, este un răspuns natural al organismului la prezența implantului. În unele cazuri capsula începe să se strângă și deformează implantul pe care îl înconjoară. În funcție de severitatea contracturii capsulare sânul este întărit, deformat și dureros sau fixat pe torace.Cauza exactă a contracturii capsulare este încă necunoscută, există o serie de factori ce pot conduce la această complicație, și anume seromul (dezvoltarea unui lichid în jurul implantului), hematoamele, infecția, fumatul, buzunarul subglandular. Tratamentul contracturii capsulare presupune o nouă operație pentru a îndepărta implantul și capsula acestuia. Dacă implantul este înlocuit cu un altul atunci trebuie făcut un nou buzunar pentru implant.
• Infecția poate apărea în primele 6 săptămâni de la operație și necesită antibiotice pe cale generală. Semnele de infecție sunt reprezentate hiperemie (roșeață), creșterea în intensitate a durerii, umflarea (edemul) sânului, însoțite de senzație de oboseală și febră. În cazurile grave se poate ajunge la scoaterea implantului și așteptarea câteva luni până când focarul infecțios se vindecă și ulterior se poate pune un nou implant.
• Fenomenul de “rippling” apare când materialul din interiorul implantului se mișcă, deplasează, creând o pliere, un fald pe învelișul exterior al implantului care apoi poate fi simțit de pacient sau poate chiar să devină vizibil. O serie de factori contribuie la apariția fenomenului de rippling: tipul implantului, textura, planul în care este poziționat implantul, tipul constituțional al pacientei, grosimea și calitatea pielii pacientei, dacă există un țesut muscular slab reprezentat sau un strat subțire de țesut grăsos care să acopere implantul. Acest fenomen apare rar în cazul implantelor cu gel siliconic, cu suprafață netedă și poziționate în plan submuscular, și se percepe în părțile infero-laterale ale sânului.
• Deplasarea implantului se referă la mișcarea spre exterior a implantelor din poziția lor și este mai frecventă la pacientele cu implante anatomice și la cele cu implante cu proiecție mare. Se poate datora tensiunii excesive exercitată de țesuturile destinse de implant sau unui traumatism. Poate să apară în orice moment de la efectuarea operației și necesită corecție chirurgicală.
• Influențarea rezultatului mamografiei este descrisă în cazul implantelor subglandulare, care interferează cu trecerea razelor X. Deși această influență nu pare să întârzie diagnosticul unui cancer mamar – dimpotrivă, se pare că pacientele cu implante sunt mai ”conștiincioase” în ceea ce privește examinările pentru screening – personalul medical trebuie informat despre prezența implantelor, pentru a evita spargerea acestora în timpul examinării.