Formațiuni tumorale cutanate benigne

Tumorile benigne cutanate (ale pielii) reprezintă un capitol vast datorită marii diversități a acestor tipuri de leziuni.

Marea majoritate a pacienților când vin la consultație întreabă ” Am cancer?”  De aceea a fost necesară o împărțire a formațiunilor tumorale în benigne și maligne. O parte din formațiunile benigne ale pielii pot fi leziuni premaligne de aceea este necesară o evaluare periodică a acestor leziuni iar dacă ridică suspiciuni, îndepărtarea chirurgicală și examenul histopatologic al formațiunii sunt necesare. Trebuie făcută o distincție clară între tumorile cutanate – pe suprafața pielii – hiperpigmentate sau nu și cele din profunzime.

DE CE ESTE MAI BINE SĂ EXCIZEZI O FORMAȚIUNE TUMORALĂ, NU SĂ O ÎNGHEȚI (CRIOTERAPIE), ARZI (CAUTERIZARE) SAU SĂ APLICI SUBSTANȚE CHIMICE PE EA?

Nici unul din tratamentele distructive nu oferă informații despre tipul de tumoare și nici siguranța îndepărtării țesutului transformat în totalitate. Biopsiile pot fi fals negative – atunci când nu sunt recoltate din zona transformată și sunt neclare. Iar dacă sunt pozitive, oricum se recomandă excizia. Deci orice biopsie – dacă nu este excizională – adică dacă nu îndepărtează de la început în întregime formațiunea – prezintă riscul rezultatelor fals negative și al traumatizării inutile a tumorii.

DE CE ESTE NECESAR UN CONSULT DERMATOLOGIC?

Pentru formațiunile de pe suprafața pielii se recomandă în primul rând un consult dermatologic. Acesta devine obligatoriu pentrut orice formațiune care își modifică culoarea, forma, dimensiunile, care sângerează sau diseminează (prezintă/produce formațiuni alăturate).
Cele mai periculoase sunt evident cele pigmentare – de culoare închisă – negru-maro.

CARE ESTE TRATAMENTUL CORECT AL FORMAȚIUNILOR TUMORALE CUTANATE?

Tratamentul oricărei formațiuni este de cele mai multe ori chirurgical.
Medicul dermatolog va monitoriza evoluția leziunilor cutanate și va recomanda îndepărtarea chirurgicală a celor care prezintă factori de risc.

Spre deosebire de tratamentele nechirurgicale (desicare, crioablație, laser etc) doar excizia urmată de examenul histopatologic oferă siguranța diagnosticului și îndepărtării în întregime a celulelor displazice.

În anumite cazuri, medicul dermatolog recomandă excizia în limite de siguranță oncologică. Aceasta presupune o distanță mai mare de la marginea aparentă a tumorii hiperpigmentate, lăsând evident o cicatrice ceva mai mare. Acest lucru este însă necesar în cazurile în care există riscul ca formațiunea să depășească marginile aparente, evoluând în profunzime.

Există părerea greșită că dacă operezi o formațiune tumorală ea proliferează (crește în dimensiuni) sau diseminează (local sau la distanță). Pentru anumite tumori, proliferarea și diseminarea fac parte din evoluția lor și reprezintă principalele motive pentru care trebuie îndepărtate.
De cele mai multe ori însă, diseminarea se produce atunci când excizia este incompletă sau când tratamentele nechirurgicale aplicate “irită” sau stimulează, interferează cu evoluția formațiunii. De obicei există un echilibru între o formațiune apărută pe suprafața pielii sau în profunzime și organism. Atunci când intervin anumiți factori (expunerea la soare sau radiații ultraviolete, fumatul, traumatizările repetate, produși chimici etc) acest echilibru este distrus și formațiunea începe să evolueze. Nu se cunosc prea multe amănunte despre ceea ce întâmplă de fapt și care este momentul în care are loc transformarea în ceva malign. Există un anumit nivel de noxe (fizice sau chimice) pe care organismul îl poate suporta, fără ca echilibrul de care vorbeam mai sus să dispară. Din păcate acest nivel este cumulativ (se adună pe parcursul vieții) și este  specific fiecărui organism.

Fiecare dintre noi este unic; venim cu o încărcătură genetică specifică, ce preia o parte din trăsăturile părinților noștri, cu un risc mai mic sau mai mare de a ne îmbolnăvi. Dar în plus, în fiecare moment, intervin factorii de mediu, agresiuni cărora organismul trebuie să le facă față – expunerea la radiațiile solare, la agenții cancerigeni din fumul de țigară, la alte substanțe chimice din alimente sau produse cosmetice sau la traumatisme repetate. Putem compensa aceste agresiuni doar un anumit număr de ani, până când echilibrul se rupe iar formațiunea începe să se manifeste. Orice modificare a culorii, formei, suprafeței, dimensiunilor, sensibilității, mai ales dacă intervin într-un timp relativ scurt, trebuie să constituie un semnal de alarmă care să ne îndrume spre un consult de specialitate. Și acestă modificare a caracteristicilor formațiunii reprezintă o indicație că a venit momentul în care trebuie îndepărtată.

O formațiune nu proliferează sau nu diseminează atunci când este excizată la timp. Dimpotrivă, persistenta ei în organism crează condițiile ca ea să invadeze în profunzime sau să disemineze la distanță. Nu putem identifica momentul în care s-a rupt echilibrul dintre formațiune și organism și dacă aceasta a invadat profunzimea sau au plecat deja celule în alte regiuni. Tot ce putem face este să îndepărtăm cât mai repede formațiunea, pentru a o împiedica să evolueze.

FORMAȚIUNILE TUMORALE ALE EPIDERMULUI

Keratoza seboreică reprezintă o formațiune tumorală ce apare la nivelul zonelor expuse la soare ( față, mâini) la persoanele în vârstă, sub forma mai multor formațiuni a căror culoare variază în mai multe nuanțe de maro, cu margini netede. Aceste formațiuni sunt benigne, fără potențial de malignitate.

Keratoza actinică (solară) este o leziune displazică, premalignă, ce apare sub forma unor formațiuni multiple la nivelul zonelor expuse la soare (față, mâini), cu aspectul unei plăci cu margini neregulate, slab delimitate de pielea sănătoasă din jur.

Keratoacantomul este o formațiune tumorală, care crește relativ rapid în dimensiuni, cu aspect de papulă rotundă, netedă, de culoare roz, ce prezintă central un dop de cheratină. .Rar acest tip de leziune poate să se micșoreze și să dispară spontan. Reprezintă o leziune premalignă iar unii autori o consideră chiar a fi o variată de carcinom spinocelular.

CHISTELE EPITELIALE

Chistele epiteliale sau așa numitele chiste sebacee, sunt chiste cu miez sebaceu (grăsos) și keratinos. Aceste formațiuni sunt benigne și le putem întâlni sub câteva forme:

Chistele dermoide sunt chiste congenitale, pot fi localizate de-a lungul întregii porțiuni de mijloc sau colțul lateral al sprâncenei. Aceste chiste reprezintă incluziuni ale epidermului embrionar, conținutul lor este asemănător cu cel al teratoamelor (pot conține fire de păr, cartilaj, os, secreții glandulare (sebum)).

Chistele epidermoide sunt formațiuni tumorale nodulare mobile pe planurile subiancente, de consistență fermă, având un comedon central (coș) ce reprezintă orificiul epitelial de evacuare. Pot avea dimensiuni variabile și cu conținut grăsos cremos care are tentința să se suprainfecteze. Chistele inflamate trebuiesc tratate cu antibioterapie 7 zile înainte de îndepărtarea lor chirurgicală. Chistele infectate necesită incizie și drenajul conținutului purulent și după depășirea episodului infecțios se practică excizia în bloc a chistului.

Chistul pilar reprezintă echivalentul chistului epidermoid cu localizare la nivelul scalpului (părul de pe cap).

NEVII PIGMENTARI (ALUNIȚELE)

Nevul nevocelular (nevul comun) este o formațiune cutanată congenitală benignă.

Nevul joncțional apare frecvent la copii și adulții tineri și este format din melanocite situate la joncțiunea epiderm – derm, fiind situat în planul pielii, cu pigmentare neregulată.

Nevul compus este alcătuit din celule situate atât la joncțiunea epiderm – derm cât și în derm, de obicei este ușor proeminent la nivelul pielii și reprezintă o evoluție a nevului joncțional.

Nevul intradermic este format din celule grupate ce se limitează numai la nivelul dermului.

Nevul Spitz (melanomul juvenil) îl întâlnim la copil la nivelul feței sub forma unei papule de culoare roz pal. Această formațiune tumorală deși poartă acest nume este o formațiune benignă, se tratează prin îndepărtarea chirurgicală cu margini de siguranță, datorită ratei mari de recidivă.

Nevul atipic reprezintă o formațiune cutanată displazică, premalignă, ce are marginile neregulate și interiorul pigmentat inegal. Leziunea este de obicei solitară și în mod clinic nu se poate deosebi de melanomul malign.Pacientul trebuie să își facă o dermatoscopie anual, dacă apar modificări în dimensiuni acesta va trebui îndepărtat chirurgical.

Nevul Ota este o pată albastră-gri, congenitală, benignă, situată la nivelul feței în teritoriul de distribuție a nervului trigemen. Apare cu predispoziție la femei. În acest caz se poate aplica laserterapia.

Nevul albastru este asemănător cu nevul intradermic, de aspectul unei papule bine definite ce poate fi diferențiată de leziunile venoase deoarece nu dispare la digitopresiune. Acest tip de nev prezintă un risc foarte mic de transformare malignă.

Pistruii sunt leziuni pigmentare benigne și nu prezintă potențial de degenerare malignă.

FORMAȚIUNILE TUMORALE DERIVATE DIN STRUCTURILE ANEXE ALE PIELII sunt reprezentate de tumorile cu originea la nivelul folicului pilos, a glandelor sebacee, ecrine și apocrine. Marea majoritate a leziunilor care necesită tratament sunt localizate la nivelul scalpului și a feței. Dintre acestea amintesc:

• chistadenomul apocrin
• seringomul condroid
• seringomul
• poromul ecrin
• cilindromul
• nevul sebaceu
• adenoma sebaceu
• hiperplazia sebacee
• pilomatricomul
• tricoepiteliomul
• tricofoliculomul.

FORMAȚIUNILE TUMORALE ALE DERMULUI

Dermatofibromul este o formațiune tumorală încapsulată cu origine dermică, de consistență fermă, mobilă pe planurile subiacente, cu dimensiuni sub 2 cm, localizată cu precădere la nivelul extremităților, nedureroasă spontan și la palpare, de culoare asemănătoare cu cea a echimozelor (vânătăilor).

Angiofibromul se prezintă ca o formațiune tumorală benignă, cu aspect de papulă mică, eritematoasă, teleangiectazică, localizată cel mai frecvent la nivelul obrazilor, nasului și în jurul buzelor.

Papiloamele cutanate sunt formațiuni tumorale de consistență moale, pediculate sau sesile, acestea prin traumatizarea lor ( lănțișor la gât, sutien, îmbrăcăminte) se pot infecta și necroza. Tratamentul constă în cauterizarea lor și a rădăcinii lor dermice. Acestea sunt formațiuni benigne.

 Tumora glomică este o formațiune tumorală vasculară benignă, ce se asociază cu durere intensă, apare sub forma unui nodul albăstrui, de consistență fermă, situată la nivelul mânilor și a picioarelor, predominant subunghial. Pacientul solicită îndepărtarea chirurgicală a tumorii din cauza durerii determinate de aceasta.

Dr Raluca Moraru