Infecțiile de la nivelul mâinii

Descoperirea penicilinei de către Alexander Fleming în 1929 a reprezentat cea mai mare contribuție adusă tratamentului infecțiilor de la nivelul mâinii și amprentează marcant evoluția acestor afecțiuni. Disponibilitatea antibioticelor a transformat aceste infecții din afecțiuni cu mortalitate posibilă în afecțiuni cu vindecare certă. Tratamentul antibiotic însă nu reprezintă un substitut pentru tratamentul chirurgical de incizie și drenaj.

CARE SUNT BACTERIILE CEL MAI FRECVENT IMPLICATE ÎN INFECȚIILE MÂINII?

Microorganismele cel mai frecvent implicate în infecțiile de la nivelul mâinii sunt Stafilococul Aureus și Streptococii. Un risc crescut de a dezvolta infecții în general și la nivelul mâinii în special îl au pacienții cu diabet zaharat, cu imunodeficiență sau malnutriți.

CE TIPURI DE INFECȚII SE POT PRODUCE LA NIVELUL MÂINII?

Infecțiile de la nivelul mâini cel mai frecvent întâlnite sunt:

• celulitele – reprezintă infecții difuze, fără limite evidente, determinate de streptococi de grup A ( Beta Hemolitici) sau de stafilococi. Sunt mai frecvent întâlnite la cei cu imunodepresii. Pacienții diabetici prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții cu bacili gram negativi;
• paronichiile-eponichiile (panarițiile periunghiale)– sunt infecțiile cele mai frecvente de la nivelul mâinii. Pot fi acute sau cronice. Panarițiile acute sunt mai ales determinate de stafilococul auriu și sunt tratate prin drenaj chirurgical, cu sau fără scoaterea unghiei. Infecțiile cronice sunt determinate de fungi (candida albicans) sau micobacterii atipice și sunt tratate prin aplicări topice de antifungice și excizii seriate ale unghiei;
• panarițiile sunt colecții purulente la nivelul pulpei degetelor (abcese pulpare), apărute ca urmare a unei înțepături cu inocularea mai ales a stafilococului auriu. Tratamentul constă în drenajul chirurgical prin intermediul unei incizii realizată pe fața volară (palmară) a degetului;
• tenosinovitele sunt infecții ale tecii sinoviale a tendoanelor flexoare și apar cel mai frecvent ca urmare a inoculării stafilococului auriu. Se exprimă clinic prin patru semne cardinale: degetul fixat în poziție de semiflexie, umflat fusiform, cu  sensibilitate de-a lungul tecii flexoare la nivelul palmei și durere la extensia pasivă a degetului. Tratamentul inițial constă în administrarea de antibioterapie generală orală sau parenterală (injectabilă), imobilizare pe atelă,  aplicații reci, menținerea mâinii în poziție elevată. După câteva zile se practică incizia, evacuarea puroiului și debridarea (îndepărtarea) țesuturilor infectate, lavaj, drenaj și pansament.
• osteomielitele reprezintă infectarea osului. Se datorează infecției cu stafilococ auriu, streptococ piogen, bacterii gram negative anaerobe. Aspectul radiologic – după 3 săptămâni de la debutul infecției – poate confirma necroza osoasă. Tratamentul chirurgical este necesar pentru debridarea acesteia, lavaj și drenaj. Intervenția este asociată cu tratament antibiotic pentru 4-6 săptămâni.

CAUZELE ACESTOR INFECȚII?

Punctul de plecare a acestor infecții în 60% din cazuri este reprezentat de inocularea directă prin intermediul unor breșe traumatice la nivelul pielii: înțepături, tăieturi, mușcături de om sau de animale ( câine, pisică), consum de droguri.

CARE ESTE TRATAMENTUL POTRIVIT ACESTOR INFECȚII?

Aceste infecții răspund bine la ampicilină, amoxicilină sau Augmentin. Doxiciclină și Metronidazolul pot fi folosite la pacienții alergici la penicilină.

În cazul plăgilor mușcate și a celor intens contaminate teluric (cu pământ) se practică profilaxia antitetanică. Transmiterea infecției HIV prin intermediul mușcăturilor de om este puțin probabilă, dar unii autori recomandă terapie antiretrovirală pentru 28 de zile dacă cel mușcat sau cel care mușcă sunt cunoscuți cu HIV pozitiv.

Pentru evitarea infecțiilor – care sunt foarte frecvente după plăgile mușcate – acestea trebuie explorate chirurgical pentru a exclude o leziune tendinoasă sau articulară. Țesuturile contaminate vor fi excizate, iar plaga va fi lavată abundent cu soluții antiseptice. Este obligatorie imobilizarea mâinii și menținerea în poziție elevată, cu aplicații reci (gheață) și administrarea de antibioterapie. Plăgile mușcate rămân deschise și se închid (suturează) doar dacă evoluează corespunzător, fără infecție. Plăgile infectate trebuie excizate, debridate, lavate abundent cu soluții antiseptice și rămân deschise, pansate periodic până ce au o evoluție bună. Tratamentul asociază antibioterapia intravenoasă.

Plăgile mușcate de animale urmează același protocol ca și plăgile mușcate de om.