Maladia Dupuytren

Maladia Dupuytren reprezintă o boală fibroproliferativă benignă caracterizată prin îngroșarea și contracția anormală a aponevrozei palmare, cu apariția de noduli palmari și coarde ce retractă în flexie degetele. Se poate asocia cu alte fibromatoze: boala Peyronie, Lederhosen, fibroza retroperitoneală. Boala se întâlnește mai frecvent la bărbați, raportul bărbați/femei = 14:1, femeile tind să dezvolte boala mai târziu și fac forme mai ușoare.

CE DETERMINĂ APARIȚIA ACESTEI BOLI?

Etiologia acestei afecțiuni este multifactorială. Transmiterea genetică reprezintă unul din factori, există pacienți cu un puternic istoric familial al acestei boli. Alți factori incriminați în dezvoltarea bolii sunt:

• Diabetul zaharat – crește riscul de boală de două ori, datorită microangiopatiei diabetice
• medicamentele antiepileptice – fenobarbitalul ( 2% din pacienții cu Dupuytren sunt epileptici)
• consumul de alcool – studiile au arătat corelația cu cantitatea de alcool consumată
• fumatul
• meseriile ce presupun munca cu unelte ce vibrează (târnăcop)

CE SIMPTOME ALE BOLII PUTEM ÎNTÂLNI?

Cel mai frecvent afectat de boală este degetul IV, urmat de degetele V, III, de obicei fiind afectate ambele mâini. Nodulii palmari sunt întâlniți cel mai frecvent la baza degetului V (degetul mic), la nivelul razei digitale IV , la baza degetului mare și a primului spațiu interdigital. Unitatea nodul – coardă determină retracția în flexie a degetelor în palmă. În timp pot să apară îngustarea spațiilor interdigitale, limitarea mișcările active și pasive de flexie/extensie la nivelul degetelor, redori articulare la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene și interfalangiene. Pacientul poate acuza dureri, tulburări de sensibilitate (parestezi – furnicături) la nivelul degetelor ca urmare a compresiei sau torsiunii pachetului vasculo-nervos digital, tulburări trofice ale pielii ca urmare a igienei precare determinată de retracția fixă a degetelor în palmă, infecții ale pielii.

CUM SE PUNE DIAGNOSTICUL ACESTEI BOLI?

Diagnosticul se pune în urma examinării de către chirurgul plastician.  Nu sunt necesare investigații specifice, cu excepția radiografiei de mână față și profil pentru a determina gradul de afectare articulară la pacienții cu forme avansate de boală.

CARE ESTE TRATAMENTUL ACESTEI BOLI?

Tratamentul non-chirurgical constă în imobilizarea mâini pe atelă în timpul nopții, în așteptarea intervenției chirurgicale, injecțiile cu steroizi la nivelul nodulilor și corzilor, injecțiile cu colagenază (Xiaflex).

Intervenția chirurgicală reprezintă tratamentul indicat în cazul maladiei Dupuytren și constă în excizia unităților nodul-coardă și eliberarea articulațiilor afectate de retracția în flexie a degetelor. Se utilizează lambouri locale sau grefe de piele toată grosimea pentru acoperirea defectelor rezultate după excizie.

Tratamentul postoperator presupune imobilizarea mâinii pe atelă gipsată până la 14 zile după operație, moment în care se suprimă și firele de sutură. Atela  va fi purtată noaptea până la 6 luni postoperator, pentru a evita retracția degetelor.

Exerciții fizice ale mâinii sunt necesare câte 1-2 ore pe zi sub supravegherea unui medic fizioterapeut.

CE COMPLICAȚII POT SURVENI DUPĂ OPERAȚIE?

Complicațiile tratamentului chirurgical al maladiei Dupuytren pot fi:

• intraoperatorii – lezarea pachetelor vasculo-nervoase digitale
• imediat postoperatorii – hematoame, necroza lambourilor cutanate, lizarea grefelor și infecția
• postoperatorii tardive – contractura recurentă a degetelor, pierderea flexiei degetelor, cicatrizare vicioasă.