Sindromul de canal carpian

Sindromul de canal carpian reprezintă neuropatia nervului median determinată de compresia acestuia la nivelul canalului carpian.Femeile sunt de 6 ori mai frecvent afectate decât bărbații și în 40% din cazuri afectarea este bilaterală.

DE CE APARE SINDROMUL DE CANAL CARPIAN?

Cauzele ce determină apariția sindromului de canal carpian pot fi congenitale sau dobândite, însă în majoritatea cazurilor etiologia este idiopatică (necunoscută). Cauze congenitale pot fi: persistența arterei nervului median, originea înaltă a mușchilor lombricali (de la nivelul palmei). Mai frecvente sunt cauzele dobândite:

• inflamatorii: sinovite, reumatism articular, gută
• traumatice: luxația oaselor carpiene, fractura Colles
• retenția de lichide: sarcină, insuficință renală, insuficiență cardiacă, mixedemul, diabetul zaharat, tratamentul cu cortizon
• formațiuni înlocuitoare de spațiu: lipoame, chiste sinoviale
• activate susținută – mișcarea repetitivă de strângere a degetelor în pumn și glisarea repetitivă a mușchilor lombricali poate determina simptomatogia sindromului de canal carpian.

CE SIMPTOME POT SĂ APARĂ ÎN ACEASTĂ AFECȚIUNE?

Pacienții se prezintă la medic pentru următoarele simptome:

• scăderea forței pensei de prindere sau a penselor de finețe police – deget II cu afectarea activităților de motricitate fină – de exemplu scrisul
• durere la nivelul mâinii dar care poate iradia și proximal
• tulburări de sensibilitate în teritoriului de distribuție a nervului median, adică hiperestezie, anestezie, parestezii (furnicături) la nivelul policelui, deget II și fața internă a degetului III
• redoare matinală a mâinii.

CUM SE PUNE DIAGNOSTICUL ACESTEI BOLI?

Diagnosticul se pune în urma examenului clinic al mâinii, coroborat cu investigații electrice asupra vitezei de conducere nervoasă a nervului median și cu o radiografie de mână față și profil (pentru a exclude leziuni osoase concomitente).

CE TRATAMENT SE POATE FACE ÎN CAZUL SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN?

Tratamentul sindromului de canal carpian poate fi conservator și chirurgical.

Tratamentul conservator poate fi luat în considerare atunci când compresia nervului este temporară de exemplu în timpul sarcinii. Constă în menținerea în repaus a mâinii prin imobilizare pe atelă în timpul nopții și al activităților solicitante, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (eficiente la cei cu tendinite asociate), injecții cu corticosteroizi ( se obține o ameliorare a simptomelor cu riscul leziunilor nervoase și tendinoase), administrarea de vitamina B6.

Tratamentul chirurgical constă în incizie pe fața palmară a articulației pumnului, deschiderea longitudinală a canalului carpian prin secționarea ligamentului carpian transvers, tenoliza tendoanelor flexoare, neuroliza externă a nervului median, sutura inciziei, drenaj aspirativ, imobilizare pe atelă.

CE SE ÎNTÂMPLĂ DUPĂ OPERAȚIE?

Postoperator se utilizează o atelă timp de 3-4 zile, mâna se menține în poziție proclivă, iar firele de sutură se  îndepărtează la 14 zile postoperator. Pacientul este ulterior înrolat într-un program de fiziokinetoterapie și recuperare medicală.

CE COMPLICAȚII POT SĂ APARĂ?

Complicațiile cel mai frecvent întâlnite sunt legate de cicatricea postoperatorie care poate fi sensibilă la atingere sau se poate contracta devenind o cicatrice vicioasă. Complicațiile grave sunt rare și anume:

• intraoperator – lezarea nervului median sau a arcadei palmare profunde
• imediat postoperator – infecții, hematoame, seroame, dehiscența plăgii
• tardiv postoperator – deschiderea insuficientă a canalului carpian, durere, scăderea puterii de flexie, cicatrice sensibilă, sindrom de canal carpian secundar.