Hipnoza medicală – Definiție

Termenul de hipnoză derivă din grecescul ”hypnos” care înseamnă somn. În ultimele trei decenii profesioniștii din acest domeniu (medici, psihologi) au propus o serie de definiții pentru hipnoză, bazate pe studii clinice controlate. Societatea Americană de Hipnoză Clinică propune următoarea definiție, ce se poate găsi pe site-ul societății (www.asch.net): "Definiția Hipnozei: Hipnoza este o stare de contemplare interioară, de concentrare și focusare a atenției. Este ca și cum ai folosi o lupă pentru a concentra…

Hipnoza medicală – Definiție

Termenul de hipnoză derivă din grecescul ”hypnos” care înseamnă somn.

În ultimele trei decenii profesioniștii din acest domeniu (medici, psihologi) au propus o serie de definiții pentru hipnoză, bazate pe studii clinice controlate.

Societatea Americană de Hipnoză Clinică propune următoarea definiție, ce se poate găsi pe site-ul societății (www.asch.net):

Definiția Hipnozei: Hipnoza este o stare de contemplare interioară, de concentrare și focusare a atenției. Este ca și cum ai folosi o lupă pentru a concentra razele soarelui într-un punct, pentru a le face pe acestea mai puternice.Același lucru se întâmplă și cu mințile noastre când sunt concentrate  și focusate, devenim capabili să ne folosim mințile cu mai multă putere. Deoarece hipnoza permite oamenilor să folosească mai mult din potențialul lor, învățarea autohipnozei reprezintă actul suprem de autocontrol….Ultimele cercetări sprijină ipoteza conform căreia comunicarea și sugestiile hipnotice produc modificări eficiente ale funcțiilor fiziologice și neurologice ale oamenilor.”

Conform Societății de Hipnoză , divizie a Asociației Americane de Psihologie, definiția oficială revizuită în 2014 este:

Hipnoza este o stare de constiență caracterizată prin concentrarea activității psihice într-o anumită direcție, reducerea atenției periferice, împreună cu creșterea capacității de a răspunde la sugestii. Hipnotizabilitatea reprezintă o abilitate a pacientului de a experimenta modificări sugerate în timpul hipnozei de către cadrul medical, în ceea ce privește gândurile, senzațiile, emoțiile, schimbări de ordin fiziologic dar și de comportament; și Hipnoterapia: folosirea hipnozei în tratamentul unei tulburări sau probleme medicale/psihologice.

Definiția exprimă atât rolul persoanei care induce hipnoza, cât și a celei care o experimentează, precum și contextul în care aceasta este realizată.

Medicul pediatru Laurence Sugarman a adăugat punctul său de vedere la această definiție (septembrie 2013):

” Când suntem în hipnoză, ne intensificăm atenția, ne diminuăm conștiența periferică și devenim mult mai receptivi la idei noi și moduri de asociere a acestor idei

De asemenea a spus că:” Hipnoza constă în creearea spațiului interpersonal terapeutic pentru inducerea transei care conduce la transformare” și a furnizat o definiție care spune că: ” Hipnoza reprezintă un set de unelte pentru comunicarea interpersonală creat să ușureze modificările terapeutice din reflexele psiho-fiziologice maladaptative.”

Definițiile recente au fost propuse având ca substrat ultimele cercetări neurofiziologice, ce au avut drept scop raportarea  și observarea caracteristicilor și a efectelor hipnozei, prin folosirea RMN- ului funcțional, PET- scan-ului și a măsurării constantelor fiziologice etc.

Cel mai recent concept de terapie integrativă Minte – Corp (Mind-Body Regulation, 5 Mai 2014) a adunat cei mai mari specialiștii ai lump în acest domeniu pentru a creea o definiție finală, dar nu au reușit să ajungă la un consens, însă eu prefer o definiție descriptivă a ceea ce înseamnă experiența hipnotică din punct de vedere clinic (medical)/într-un cadru clinic:

“Hipnoza este o stare alternativă de conștiență, apărută spontan sau indusă (cu sau fără relaxare, care poate fi sau nu evidentă), stare în care o persoană își concentrează atenția asupra unei imagini sau idei cu scopul clar de a-și crește propriul potențial, de a creea o schimbare și/sau pentru a-și reduce sau rezolva anumite probleme.” (Kohen și Olness, 2011).

Asociația Medicală Britanică a acceptat hipnoza ca modalitate de tratament încă din anii 1955, iar cea americană și canadiană au recomandat includerea ei în curricula școlilor de medicină. Totuși, în multe țări, prejudecățile și gândirea limitată s-au opus utilizării hipnozei.

Există numeroase dovezi că hipnoza are efecte terapeutice: o căutare în resursele bibliografice din Pubmed găsește peste 5000 de articole și studii clinice medicale care atestă eficacitate acestei metode din punct de vedere medical.

Există discuții între adepții tehnicii dacă hipnoza trebuie considerată o unealtă terapeutică sau pur și simplu un tratament. Indiferent de opinia acestora, există un număr crescut de dovezi obiective că utilizarea hipnozei în procesul terapeutic crește în general beneficiile acestuia.

Hipnoza a fost aplicată în prea multe afecțiuni pentru a fi amintite, iar cele mai cunoscute utilizări sunt în tratamentul durerii, anxietății, stressului posttraumatic, depresiei și fobiilor. Unul din marile avantaje ale hipnozei este posibilitatea aplicării la copii, care răspund în general mai ușor și mai bine la sugestia terapeutică .

Totuși, hipnoza oferă o oportunitate, nu o garanție. Ea oferă o invitație la analiză și introspecție, folosirea acestei metode conducând nu numai la identificarea unei stări de bine ci chiar făcându-te să te simți mai bine. și amplificarea




Articole similare