Știai că te poți pregăti pentru operație cu ajutorul hipnozei?

Deși privită inițial cu neîncredere, hipnoza și-a găsit o largă aplicabilitate în domeniul medical, dovedindu-și utilitatea prin multiple studii clinice.
Orice intervenție chirurgicală poate fi percepută de către pacient ca o situație de pericol, în strânsă legătură cu echilibrul psihic, cu perceptele culturale și cu concepțiile fiecăruia.
Factorii care pot determina de obicei anxietate pacientului sunt:
– boala în sine
– neînțelegerea situației în care se găsește, a intervenției în sine sau a evoluției postoperatorii.
– așteptările legate de perioada de convalescență și consecințele operației (reale sau presupuse).(Aron di Bertolino, 2003)
Gravitatea bolii de care suferă pacientul își pune amprenta asupra stării pacientului: o apendicită acută este altfel percepută de către pacient comparativ cu o boală care necesită un transplant cardiac. O operație cu caracter decisiv asupra vieții pacientului are un impact emoțional diferit față de o procedură diagnostică al cărui rezultat poate surprinde neplăcut.
Pacientul se găsește într-o situație în care se simte complet neajutorat și poate chiar să nu înțeleagă pe deplin ce i se face sau ce i se poate întâmpla în acest context.
Echipa operatorie privește o intervenție chirurgicală ca pe o rutină zilnică, desfășurată într-un mediu familiar, cu membrii care se cunosc foarte bine. Pentru echipa care vede operația ca o normalitate desfășurată zilnic, este dificil se înțeleagă complexitatea emoțiilor negative legate de operație ale pacientului. În schimb, pentru pacient intervenția chirurgicală reprezintă un eveniment excepțional, posibil periculos (practic își pune viața în mâinile unor străini) și care se desfășoară într-un mediu nefamiliar, misterios.
Modalitatea diferită de a privi intervenția chirurgicală (din punct de vedere al echipei operatorii și din punctul de vedere al pacientului) poate conduce către o comunicare defectuoasă medic-pacient, ceea ce poate determina apariția anxietății și poate reprezenta o situație cu potențial psihopatogenetic.
În afara anxietății, un alt aspect fundamental strâns legat de operație îl reprezintă durerea. Intervenția chirurgicală poate determina durere în două moduri: intraoperator și postoperator, ca urmare a lezării țesuturilor și a stimulării receptorilor dureroși periferici (Woolf, 1989).
Se cunosc de foarte mult timp efectele durerii postoperatorii și răspunsurile fiziologice la leziunile chirurgicale și la stres (modificări cardiovasculare, pulmonare, gastrointestinale, urinare, metabolice și neuroendocrine). Este cunoscut faptul că tratamentul durerii postoperatorii îmbunătățește morbiditatea perioperatorie, scade incidența complicațiilor postoperatorii, reduce perioada de spitalizare și costurile acesteia.
De câțiva ani, hipnoza este folosită în serviciile de chirurgie din țările dezvoltate pentru pregătirea pacientului în vederea operației. Scopul esențial este de a reduce tensiunea psihică, teama față de intervenția chirurgicală și complicațiile ce pot să apară ulterior acesteia. În funcție de receptivitatea pacientului față de sugestiile date prin hipnoză, poate fi redusă cantitatea de anestezice necesare și poate fi obținută o vindecare postoperatorie mai rapidă.
În cazul intervențiilor programate, pacienții beneficiază de timp pentru pregătirea preoperatorie. Dar, pe măsură ce se apropie de ziua operației, pacientul devine din ce în ce mai stresat, anxios și apar gânduri negative legate de intervenție, această stare emoțională putând influența negativ rezultatul postoperator.
Stările de stres reprezintă factori predictivi pentru creșterea durerii postoperatorii și a intensității durerii cronice.
Stresul emoțional legat de operație are un caracter individual și poate varia de la o stare ușoară de angoasă pâna la proiecții mentale catastrofice. Cauzele stresului emoțional sunt multiple. Procedura chirurgicală în sine poate declanșa teama pentru viața și sănătatea sa, de a pierde controlul, de a fi imobilizat.
Stresul emoțional legat de procedurile medicale determină nu numai suferință directă ci și afectarea întregului proces al intervențiilor chirurgicale.
Tensiunea emoțională legată de intervenția chirurgicală (pre – și postoperatorie) este în strânsă corelație cu o serie de factori:
– timpul total de anestezie, cel petrecut salonul de reanimare și terapie intensivă,
– efectele adverse postoperatorii: durere, greață, vărsătură, doze crescute de anestezice folosite (propofol),
– oboseala marcată,
– eșecul reluării activității sau reintegrării în societate, legat de îmbunătățirea capacității funcționale și a controlului durerii,
– procesul lent de vindecare.
Studiile arată că dacă 62% dintre pacienți se tem de anestezia în sine, doar 16% prezintă temeri legate de durerea asociată intervenției chirurgicale. În schimb, 54.5% se tem că “nu se vor trezi din anestezie”, și aproape același procent că “se vor trezi în timpul anesteziei”.
Pacienții pot să aibă dubii/temeri legate de diagnosticul intraoperator, de apariția complicațiilor (intraoperatorii sau postoperatorii), de evoluția postoperatorie, de modul în care recuperarea postoperatorie le va afecta rutina zilnică, de către de imaginea corporală ulterioară intervenției chirugicale.(Julie B. Schnur, Ilana Kafer, Carolyn Marcus, and Guy H. Montgomery – HYPNOSIS TO MANAGE DISTRESS RELATED TO MEDICAL PROCEDURES: A META-ANALYSIS.2008)
Hipnoza reprezintă un tratament non-farmacologic, care ajută și modulează efectele adverse postoperatorii.
În funcție de disponibilitatea și dorința pacientului, hipnoterapia se poate face cu câteva zile înainte sau cu 24 de ore înainte de operație. Tratamentul durează între 45 și 60 min.
Ședința de hipnoză se programează împreună cu hipnoterapeutul, pacientul își poate alege poziția în care se face ședința (culcat pe o canapea sau în șezut pe un scaun).
Hipnoterapeutul are nevoie de o serie de informații despre pacient ( studiile pacientului, problemele familiale, meserie, hobby-uri și alte informații legate de stilul de viață al acestuia), diagnosticul bolii și tipul de intervenție chirurgicală ce urmează să fie făcută.
Ședința de hipnoză începe printr-un scurt exercițiu de relaxare a musculaturii și eliberare de tensiunile acumulate. Acest lucru va permite pacientului să își concentreze atenția pe corpul său. Se induce o stare de hipnoză superficială sau medie, în funcție de pacient și starea de anxietate a acestuia. Apoi, prin intermediul imageriei ghidate, pacientul este încurajat să își vizualizeze zona ce va fi operată și întreg corpul vindecat. Sunt sugerate sentimente pozitive legate de momentul operator. Se adaugă sugestii pentru vindecarea rapidă a plăgii operatorii și pentru scăderea durerii postoperatorii.

Tratamentul prin hipnoză poate reduce anxietatea preoperatorie, durerea senzorială și emoțională postoperatorie, îmbunătățind cooperarea dintre medic și pacient, ameliorând colaborarea acestuia. De asemenea reduce morbiditatea perioperatorie (complicații postoperatorii minore și perioadă de spitalizare mai scurtă). Scopul acesteia este de a anula efectele negative ale stresului asupra sănătății, stimulând folosirea mecanismelor înnăscute de vindecare prin intermediul tehnicilor de relaxare.

Joseph Barber (Incorporating hypnosis in the management of chronic pain, 1982) are o contribuție fundamentală în managementul durerii prin hipnoză. Conform acestui autor, folosirea hipnozei pentru controlul durerii este justificată de avantajele clinice ale acestei tehnici:
– eliminarea sau reducerea semnificativă a durerii
– creșterea pragului dureros, reducând nivelul activității acesteia ( tratamentul durerii fără efecte adverse),
– creșterea acțiunii altor tratamente ce sunt în desfășurare
Un alt avantaj este reprezentat de posibilitatea utilizării auto-hipnozei – pacientul putând să folosească tehnica acasă, ceea ce îl face mai încrezător și mai independent.(Hilgard & Hilgard, 1994; Orne, 1980; Turner & Chapman,1982).
Hipnoza nu exclude folosirea altor tipuri de tratament (de exemplu, administrarea de antialgice) – ci chiar reduce cantitatea necesară pentru confortul pacientului.

În perioada perioperatorie hipnoza oferă o abordare centrată pe pacient și crează o legătură specială între pacient și chirurg.

O metaanaliză (Montgomery GH1, David D, Winkel G, Silverstein JH, Bovbjerg DH, 2002), a relevat eficiența hipnozei în cazul pacienților ce necesită o intervenție chirurgicală, aceștia având rezultate clinice postoperatorii mai bune în 89% din cazuri comparativ cu pacienții care nu au folosit hipnoza preoperator. Aceste date susțin puternic folosirea hipnozei în pregătirea preoperatorie a pacienților.

Dr. Raluca Maria Moraru

Bibliografie

Arone di Bertolino, R. (2003). L’ipnosi per un medico. Bologna: Edizioni Martina.

Barber, J. (1982). Incorporating hypnosis in the management of chronic pain. In J. Barber, & C. Adrian (Eds.), Psychological approaches to the management of pain (pp. 40-59). New York: Brunner / Mazel.

Barber, J. (1990). Hypnosis. In J.J. Bonica (Ed.). The management of pain (pp.1733-1741). Philadelphia: Lea & Febiger.

Barber, J. (1991). The locksmith model: Accessing hypnotic responsiveness. In S.J. Lynn, & J.W. Rhue (Eds.). Theories of hypnosis. Current models and perspectives (pp. 241-274). New York: Guilford Press.

Barber, J. (1996). Hypnosis and suggestion in the treatment of pain. NewYork: Norton.

Hilgard, E.R., & Hilgard, J.R. (1994). Hypnosis in the relief of pain (Rev. ed.). New York: Brunner / Mazel.

Maurizio Massarini, °Francesco Rovetto,*Claudio Tagliaferri
and the “Preoperative Hypnosis” Study Group: *Giuseppe Leddi, #Umberto Montecorboli, °Paola Orifiammi, *Franco Rebecchi, *Stefano Lucchini, °Luca Larini and °Giulia Parvoli
PREOPERATIVE HYPNOSIS.A CONTROLLED STUDY TO ASSESS THE EFFECTS ON ANXIETY AND PAIN IN THE POSTOPERATIVE PERIOD. https://www.poliambulatoriopulzoni.com/wp-content/…/lavoro-completo-in-inglese.p…

Montgomery, G. H., Bovbjerg, D. H., Schnur, J. B., David, D., Goldfarb, A., Weltz, C. R., . . . Silverstein, J. H. (2007). A randomized clinical trial of a brief hypnosis inter- vention to control side effects in breast surgery patients. Journal of the National Cancer Institute, 99, 1304–1312.

Montgomery, G. H., David, D., Winkel, G., Silverstein, J. H., & Bovbjerg, D. H. (2002).The effectiveness of adjunctive hypnosis with surgical patients: A meta- analysis. Anesthesia and Analgesia, 94, 1639–1645.

Orne, M.T. (1980). Hypnotic control of pain: Toward a clarification of the different psychological processes involved. In J.J. Bonica (Ed.), Pain (pp. 155-172). New York: Raven Press.

Julie B. Schnur, Ilana Kafer, Carolyn Marcus, and Guy H. Montgomery – HYPNOSIS TO MANAGE DISTRESS RELATED TO MEDICAL PROCEDURES: A META-ANALYSIS. Contemp Hypn. 2008 Aug 21;25(3-4):114-128.

Turner, J.A., & Chapman, C. R. (1982). Psychological interventions for chronic pain: A critical review. II. Operant conditioning, hypnosis, and cognitive behavioral therapy. Pain, 1, 23-42.

Woolf, C.J. (1989). Recent advances in the pathophysiology of acute pain. Brit. J. Anaesth., 63, 139.